Carmen & Romulus - Los Angeles - 2005

[Alex4you]

Am avut interviul pe 6 octumbrie 2004. Analizele le-am facut cu o saptamana inainte la CM Unirea si totul a fost foarte simplu.
Pe 6 oct, la 7.40 ne-am prezentat la Ambasada, avand la noi dosarele frumos pregatite inca de acasa si bineinteles o geanta mare cat toate zilele cu bagajul pentru ca prietena la care am stat avea serviciul foarte departe si lucreaza pana tarziu. Asa ca ne-am decis sa luam bagajele cu noi dar nu a fost o idee prea buna. Cand sa trecem de bariera ne-a luat "gardianul" la intrebari si ne-a spus ca nu avem voie cu o geanta asa mare. In criza de timp si neavand alta solutie, ne-am dus la restaurantul de peste drum si i-am platit unui domn de acolo 100.000 lei pentru a ne permite sa-i lasam geanta. Fiind rezolvata problema asta ne-am prezentat iarasi la "gardian" care ne-a lasat sa intram, dar ne-a pus sa asteptam la porta cam 5-6 minute, fapt pentru care am intrat ultimii. La receptie era un domn grizonat care a verificat pe o lista daca suntem programati si ne-a invitat sa intram in sala de asteptate. Aici surpriza mare toate scaunele erau ocupate si ne-am asezat langa instalatia de aer conditionat, langa ghiseele 5 si 6 pana cand a venit un "gardian" si ne-a zis ca nu avem voie sa stam in picioare si ne-a invitat sa luam loc in partea opusa a salii (foarte departe) unde erau scaune libere dar pe care nu le vazusem.
Ma uitam in sala si incercam sa-mi dau seama cine este pentru loterie, dar nu am reusit pentru ca era foarte multa lume.
Nu pot sa va descriu ce emotii avem, cand imi era frig cand imi era cald si traspiram, cand simteam ca am un mod in gat si nu o sa pot vorbi. Principalul meu motiv de stres era faptul ca nu-mi sosise AOS-ul si a trebuit sa ma prezint la interviul doar cu o copie scanata si primita pe email.
La 8.20 s-a deschis ghiseul si primii care au fost chemati a fost cuplul din Craiova. In toate cazurile mi s-a parut ca a durat foarte, foarte mult prezentare actelor (as zice cam 20 de minute), desi cand a fost randul nostru parca au fost doar 5 minute.
Dupa aceea a urmat o domnisoara foarte tanara si bloda din Salaj, un tip singur din Pascani, o familie (mama si un copil cam de 16 ani) din Bistrita si noi.
Primul lucru cerut a fost invitatia la interviu, apoi pasapoartele, pozele (noi am luat la noi un alt set de poze pentru orice eventualitate si s-au dovedit foarte utile) si restul documentelor din plicul 2 (certificat de nastere, casatorie, diplome, caziere). Dupa prezentarea documentelor a facut o pauza si ne-a solicita dovezile de suport financial. Noi am avut un cont la vedere de 3001 US (1 USD a fost dobanda), o evaluare a apartamentului de 690.000.000 lei si copia dupa AOS. Apoi ne-a intrebat daca mai avem si alte documente si desi mai aveam si niste oferte de munca nu le-am mai prezentat pentru ca nu aveam incredere in ele. Am avut doua dosare, unul pentru mine si unul pentru sot, dar cred ca ar fi fost mai bine cu un singur dosar pentru ca mi-a cerut documentele mele si apoi pe ale sotului. Asta a fost tot, nu ne-a cerut nici un document in plus si nici nu ne-a restituit nimic. Doamna care ne-a intervievat a fost o domnisoara roscata, foarte draguta care doar a verificat actele prezentate si nu ne-a intrebat foarte multe. A incercat sa mai glumeasca cu noi si sa ne risipeasca emotiile, dar "nu i-a mers". La sfarsit am fost intrebati daca credem ca putem sa sustinem interviul cu consulul in limba engleza si am zis ca da chiar daca nu eram sigura ca ma voi descurca.
A zis ca totul e ok si sa luam loc in sala pentru interviul cu consulul.
Interviurile cu consulul au fost in ordinea in care au fost redate actele, fapt pentru care a urmat o noua perioada de asteptare, numai ca de data asta totul a fost mult mai rapid. In timp ce asteptam, sotul meu imi tot spunea sa zambesc insa cat mai fi straduit nu reusem sa scot nici macar o strambatura. Imi veneau tot felul de ganduri " cine m-o fi pus sa spun ca sunt deacord cu interviul in engleza, ce-o gandi despre AOS-ul meu, etc". Asa ca eram foarte stresata, pana cand am ajuns sa fim strigati. Ne-am prezentat la consul, la ghiseul 6. Consulul e un tip de cam la 40 de ani, cu chelie. Cand ne-a vazut a zis Hello si ne-a zambit asa de larg ca penru prima data ne-au pierit toate emotiile. Ne-a luat amprentele, ne-a intrebat cine este sponsorul (intrebare care ne-a fost pusa si de tipa rascata), cu ce se ocupa, ce lucram in Romania si eu si sotul meu(aici, pentru ca nu se auzea foarte bine am inteles ca ce voi lucra in state si am raspuns orice si bineinteles ca a ras toata lumea) si apoi a zis everything is fine si ca trebuie sa ne prezentam al 2.30 pentru vize.
Dupa ce incepusera interviurile cu consulul si se inchisese ghiseul 5 a mai venit un tip intarziat. Tipa roscata a deschis iarasi ghiseul 5, dar se pare ca nu avea dosarul complet si a fost trimis acasa.
Parerea mea, acum dupa ce am trecut prin asta e ca totul e doar o formalitate si ca nu aveti de ce sa va faceti griji daca sunteti bine informati. Citind forumul aflii tot ceea ce trebuie sa sti. Cred ca mi-a primt AOS-ul in copie pentru ca aveam destule fonduri, altfel cred ca am fi fost reprogramati cu toate ca nu a comentat deloc. Cand m-a intrebat daca mai am si alte documente i-am explicat ca am copia AOS-ul pentru ca originalul nu a ajuns si a zis ca e OK si l-a oprit. Cred ca ordinea prezntarii actelor a fost cea a sosirii la ambasada, cel putin asa mi s-a parut mie
Concluzia, nu pot sa va spun sa nu aveti emotii pentru ca oricum veti avea (cel putin asa a fost in cazul meu), dar pot sa va spun ca nu aveti de ce sa va faceti griji. Daca au trecut cei care nu au auzit de forum, voi care sunteti informati nu aveti de ce sa va faceti probleme. De aceea vreau sa multumesc la randul meu celor care au avut ideea crearii acestui forum si tututor celor care ne-au ajutat cu sfaturi si ne-au incurajat. Sper ca la randul nostru sa intoarcem binele ce ne-a fost facut.
Le urez bafta multa celor care vor urma si sa aiba incredere ca totul o sa fie bine. Pentru toti care vor urma va stau la dispozitie pentru orice fel de informatii.
In martie 2005 o sa zburam catre Los Angeles, Whitter unde vom incepe o viata noua.