Bebe si Lore - Los Angeles - 2005

[XyZ2000]

Salutare doamnelor si domnilor
Intai de toate doresc sa le multumesc celor care au initiat acest forum, lui Alex in special, iar apoi Gianinei. Nu doar lor as dori sa le multumesc ci si celor care si-au postat experientele si au facut ca lucrurile sa mearga intr-o maniera mai lina la interviu.
Am luat si noi vizele pe data de 11 ianuarie. Am fost destul de siguri ca vom obtine vizele, cu atit mai mult cu cat castigaseram amandoi la Loteria Vizelor. Mai intai sotia mea iar apoi eu, cu CN mai mic (dar mai vioi). Si asha, desi ne pragatisem pentru interviu pentru luna aprilie-mai, uite ca ne-am vazut cu vizele in ianuarie.
Am sa va istorisesc cum au decurs lucrurile in cazul nostru. Stiu ca voi repeta poate ce s-a mai scris pe acest forum dar din fiecare povestioara fiecare poate sa surprinda un anumit aspect strict legat de situatia sa, aspect care poate sa il ajute. Pe mine, pe noi de fapt, ne-au ajutat de multe ori niste detalii care poate unora le-au parut inutil de mentionat. Asha ca trageti-va un scaunel si ascultati povestea lui baiatu:
Pe 10 ianuarie am ajuns la CMU, foarte usor de localizat, fiind la 50 m de Ambasada, intr-un bloc turn. Ne-am ghidat dupa detaliile oferite de Mutual si Viraq pe forum si le-am gasit f usor. Am mai dat o tura prin imprejurimi ca ajunseseram cam cu 10 minute inainte de ora 9. dar pe la 9:05 cand am urcat la etajul 8 unde e CMU, am avut surpriza sa constatam ca deja erau clienti. Majoritatea erau cu loteria. Asistenta care functioneaza ca si secretara-receptionista-asistenta-mai_stiu_eu_ce a fost dragutza si ne-a mai adus un scaun pentru sotia mea pentru ca unii venisera la analize medicale cu mama sau cu tata de mina  Deh…emotii mari. Cand ne-a venit randul la “analize” am intrat la d-na doctor in cabinet, unde nu este decat un pat de consultatii. A fost f dragutza dar a fost prima data cand am avut o experienta traumatica la luarea de sange. Nu stiu de ce si mai ales tin sa mentionez ca doar in cazul meu. Mi-a placut totusi ceva. Tuturora li s-a aplicat un plasture micutz, decent si nu shomoiogul de vata pe care trebuie sa il tii cu mina cu care te trateaza uneori spitalele sau laboratoarele de analize medicale. Am platit 100 Euro per total si la ridicarea pachetelor am constatat cu uimire ca ne fusese returnat si restul. Ne-au trimis la raze si dupa schema facuta de doctoritza am ajuns la marele fix. M-a speriat lipsa de profesionalism si mai ales aparatura de pe vremea cand era Aurel Vlaicu pilot pe care am gasit-o la cabinetul pentru raze. Spun lipsa de profesionalism pentru ca nu am primit shortz si “guler” de protectie contra radiatiilor..Dar nu am prins aglomeratie si am tulit-o repede de acolo pina nu ne crestea un al treilea ochi.
Din pacate magazinul Unirea este f aproape si sotia m-a tirit la o tura de cumparaturi de vreo 3 ceasuri, timp in care am constat, din nou, ca magazinele nu sunt gandite si pentru barbati.
La 16:30 am ajuns la la CMU dupa rezultate si am intrebat-o pe doctoritza daca sunt respinsi pe motive medicale. Ne-a explicat f frumos ca nu prea e cazul. Daca nu ai SIDA nici o boala nu te impiedica, dpdv medical, sa iei viza. Sifilisul sau TBC-ul sunt tratabile deci…
Bunnn, ne-am dat intalnire pe a doua zi cu un cuplu mai in varsta, pe la vreo 45 de ani, pe trotuarul din fata Ambasadei, la 7:20. A doua zi la 7:20 eram in fatza Ambasadei. Am admirat “jardinierele antitanc” de 2/2 din beton armat cred, plasate in fatza cladirii Ambasadei, pe care fluturau rebegite cateva floricele ofilite. Am mai stat cam pina la 7:40 cand au venit sa strige lumea venita pentru ora 7:30. ne-am dus si noi si ne-a trimis la “tzarcul” de dupa bariera, la vreo 5 metri de intrare. Si am inceput sa asteptam. Am facut imprudenta sa imi las geanta cu actele pe jos pret de vreo 3 clipe cand a intervenit un ofiter insarcinat cu paza si m-a “rugat” sa o ridic. M-am conformat putin uimit de reactia lui dar avea sa ma mai astepte o surpriza. Intre timp am mai povestit cu cei care mai erau la Loterie dar nu am avut vreme sa ne cunoastem prea bine ca au fost chemati 5 persoane. Se intra tot cate 5 persoane o data. Am prins turul 2, si noi ca si Basescu. Cand ne-a venit randul sa intram in Ambasada am trecut prin portile rotative metalice, gen lagar german si am intrat intr-o incapere unde erau numai “uniforme”. Am fost rugati sa ne golim buzunarele intr-o tavitza si sa trecem prin detectorul de metale sau ce e chestia aia. Binenteles ca la trecerea mea s-a pornit aparatul. Si un gealat mai mare ca mine (si eu am 1,93 si vreo 105kg) a aparut brusc linga mine si spre stupoarea mea nu m-a pus sa imi dau jos cureaua, singurul lucru metalic, in afara poate de o plomba dentara. Nu domnule, el vroia sa vada ce am eu in papuci. Asha ca m-a descaltzat de schiurele, ca un gentilom, el singur, eu neavand voie sa fac nimik. Era asha de dragutz cum statea el in genunchi in fatza mea si ma gadila la talpi… credeam ca o sa ma ceara de barbat si ma pregateam sa il anunt frumos ca sunt casatorit si fericit in necazul meu. Dupa ce a constatat ca sosetele, intamplator curate, nu contin decat cantitatea admisa de “plastic” , aici in combinatie cu bumbac, am fost lasati sa intram, pe niste usi cu sticla antiglont cred eu, in Purgatoriu. Aici vreo 30 de suflete asteptau ca la cinema sa inceapa spectacolul, cu fata la intrare, cuminti de numa. Am gasit locuri fix linga casierie si ne-am pus pe asteptat. Nu mai retin exact cat era ora la care a fost chemata Ligia de pe forum dar apoi am urmat noi la d-na Draghici, ghiseul 6 in ziua aceea. Noua ni s-a parut mai mult decat decenta tipa si cel putin cu noi s-a purtat ireprosabil. Chiar ne-a ajutat pot spune. Voi reveni la acest subiect.
Am predat actele in ordinea ceruta in plicul 2. Mie mi-a cerut toate actele de studii, inclusiv master si postuniv. Pentru sotie nu a cerut nici macar diploma de bac. La dovezi materiale am avut aprox. 12.000USD in depozite in USD si Euro si aveam scrisoare de la banca cu totalul depozitelor, data deschiderii initiale a contului (1999 cred ca), extrase de cont cu toate operatiunile din 2004 dar ne-a fost luata in seama doar scrisoarea de la banca si la insistentele mele si extrasele bancare cu depozitele. Operatiunile bancare nu ne-au fost cerute pentru ca erau cam vreo 20 de pagini plus copii xerox (sau Canon, Minolta, etc-depinde de aparat) Am mai avut un apartament evaluat la 40.000 Euro, cumparat de la parinti in 1999 dar transcris doar in 2004 din cauza taxelor notariale pe care nu doream sa le platim. Mai aveam un apartament dar unde mai locuieste mama mea dar unde si eu sunt coproprietar si care nu a fost luat in considerare. Pentru apartamentul nostru am avut si declaratia de la fratele sotiei mele ca stie de tranzactionarea imobilului si ca nu are nimik impotriva. Am mai avut un AOS de de la o prietena de a mea, care s-a oferit sa ne ajute in clipa in care a aflat de castigarea Loteriei si la care vrem sa mergem pentru inceput. Sa nu uit: mi-a fost cerut si pasaportul vechi, eu mai avand o intrare in State cu viza de lucru.
Va spun impresia mea legata de acte: doamna Nicole trebuie sa incadreze fiecare act prezentat la o anumita categorie si ea incearca sa faca acest lucru la fiecare dosar primit. Dar situatiile sunt complexe de multe ori si in clipa in care cel din fata ei nu stie sa o lamureasca sau nu poate sa justifice anumite chestii….ei bine, la noi nu a fost cazul si totul a decurs f usor. (Inca o data, datorita forumului. Si inca o data multumiri lui Alex si celor care au o contributie activa la acest forum.)
M-a trimis sa platesc taxa si atunci am stiut ca lucrurile sunt pe calea cea buna. Si cum aveam eu scaunul fix in fatza casieriei m-am dus si m-am pus jos asteptand sa vina cineva la casierie. La vreo 5 minute ma cheama iarasi Nicole Draghici si foarte amabila imi zice sa stau in fatza ghiseului ca doar atunci va veni cineva. Platesc taxa de 870 USD si ma pun iarasi pe asteptat.
Peste vreo 20 de minute am fost chemati la amprentat. M-am dus si eu ca omul sa pun si eu degetul si cand ma vede domnisoara mulatra imi zice: o o! I think we have a problem here! La care nu am mai vazut si auzit nimik iar pe fatza cred ca aveam o expresie de inteligentza dusa la extrem pentru ca m-a intrebat dupa vreun minut in care a tot vorbit cu Nicole Draghici daca inteleg engleza. La raspunsul meu afirmativ mi-a explicat ca aveam o fatza tare nelamurita. Te cred si eu. Mi-am revenit cand mi-a explicat ca de fapt avea in fatza scanate actele mele cu poza nevestei mele si probabil se intreba de cand am parul lung si sunt mai tras la fatza. S-a rezolvat problema dupa ce s-au amuzat tipele putin. Pe la 9:40 ne-am trezi chemati la acelasi ghiseu. Acolo o doamna dragutza si amabila se uita peste actele noastre. Am salutat frumos si am asteptat sa ne intrebe ce si cum. M-a intrebat aratand catre sotie: dansa este sotia Dvs? Intrebarile pe care ni le-a adresat au fost: cine este sponsorul si daca am mai lucrat in alta tzara decat Ro? La raspunsul meu ca am mai lucrat in SUA a ramas putin mirata si a inceput sa se uite peste actele mele. Dupa ce s-a lamurit singura ce si cum m-a intrebat daca vrem sa ne vindem apartamentul de aici. Am raspuns ca da. A verificat AOS-ul pe calculator apoi. A mai intrebat-o ceva pe sotia mea: daca a mai fost casatorita, daca are copii. Aceleasi intrebari si mie. Apoi ne-a rugat sa ridicat mina dreapta si sa juram ca ce am declarat e adevarat. Eu cand am auzit numai de juramant deja ii dadeam cu “I do” desi cam cu juma de gura ca deja ma fripsesem cu echivalentul lui in romana la Biserica si la Primarie, in urma cu cativa ani. Stiti voi, cand se da sentintza: va declar…Dar asha sunt eu: nu invatz si gata. Dupa juramant consulitza ne-a intrebat daca nu putem ramane inca o jumatate de ora ca sa poate sa ne dea vizele pe loc, pentru ca nu erau aglomerati in ziua aceea. Ce era sa zicem? Haide ca mai facem si efortul asta. Intre timp Ligia de pe forum plecase urmand sa se intoarca la ora 15 dupa viza. Si Nicole Draghici a intrebat-o pe consulitza ce sa faca cu ea pentru ca ei i se spusese ca vina la ora 15 sa asha ceva. Consulitza i-a zis ceva de genul: acum lasa ca e bine si asha. A revenit la noi si ne-a spus sa asteptam in sala maxim o jumatate de ora. A rugat-o pe d-na Draghici sa ne fie vizele gata in jumatate de ora si asha a si fost: la 10:15 a aparut d-na Draghici cu pasapoartele si cu plicurile mari si galbene si ne-a luat deoparte si ne-a explicat tot felul de chestiuni despre ce urmeaza sa facem in continuare: cu intrarea in USA, cu SSN (pentru ca stia de faptul ca avusesem SSN dar acum se pare ca nu mai e valabil pentru ca sunt cu alt status). A fost super amabila de la inceput pina la sfarsit.
O sa inchei prin a va spune tuturor celoc care astepta cu sufletul la gura interviul sa va relaxati. Daca studiati forumul SI sunteti in regula cu actele (nu sunteti cu interdictii prin mai stiu eu ce tzari, sau cu ceva boacane la activ) interviul este, dupa cum pe buna dreptate se spune pe forum, doar o predare de acte. Ce m-a surprins este faptul ca limba engleza nu este o cerinta pentru plecare sau pentru interviu. Daca pentru aplicare la imigrare in Canada toti se dau care mai de care mai “egzperti” in engleza/franceza, la interviul pentru Loterie…In rest toate cele bune tuturor si bafta la interviuri si mai ales in noua viatza: viatza de dupa Romania!