Interviu reusit Montreal 7 martie 2008

[Zo2004]

Scurt background: trei personane, emigrati in Canada din 1998, cetateni canadieni din 2001�

Am ajuns la consulat in Montreal pe la 8:15 eu, sotia si �copilul� de 19 ani; deja era ceva lume inaintea noastra. Cum securitatea e la maxim am fost trimisi sa aruncam o geanta transparenta in care tineam radiografiile supradimensionate ( care nici nu au trebuit, dar cine a stiut). Lasasem deja celularele la hotel, aveam doar strictul necesar. Dupa control la singe (am vazut multe aeroporturi in lume dar parca asta e fost cel mai amanuntit) ni s-a inminat numarul zece si am luat liftul spre etajul 19 parca ( sunt doar doua butoane oricum, celalalt e 20 la care are acces doar personalul). Si a inceput asteptarea� De la 8:30 a trebuit sa asteptam cuminti pe scaun doua ore jumatate pentru ca numarul nostru sa fie curent, regratam ca nu am venit cu ceva timp inainte sa prindem un numar mai mic.

Pe toata ziua au fost 20 de numere pentru loterie, vreo 5 famillii de albi (niste bulgari intre ei), restul de prin Africa sau middle east. Cum te chema de trei patru ori la ghiseu, in birouri, la caserie, etc, deja ne invatasem unii pe altii (e.g. aia cu sapte au intrat a treia oara J ). Primii au terminat pe la 12 ultimii cred ca au prins ora trei tot pe acolo.

Despre acte: pregatisem o geanta/dosar cu sina cu toate documentele in ordine, fiecare intr-o fila transparenta; la ghiseu functionara ne spune sa le grupam pe persoana si sa platim ca ea vine inapoi in cinci minute; le stiam cred cu ochii inchisi asa taskul a luat vreo doua minute apoi am asteptat cuminti si respectuosi la ghiseu vreo cinspe minute sa vina ea inapoi. Sotia a mers intre timpul asta sa platesca taxa (vreo 2300 cu mastecardu, nu mai stiu exact ca au facut conversia din canadieni).

Destul de nostima asteptarea, eram si eu si baiatul la sacou (cravata doar eu) , pozitie de drepti cu treizeci de oameni curiosi la vizionare. Ne-am mai mutat de pe un picior pe altul, etc si doamna a aparul in sfirsit.
Acum momentul adevarului, stiam ca am un punct slab: amaritul de livret militar (mai mult despre asta mai incolo). A inceput cu mine (cistigatorul) in ordine, mi-a dat inapoi copiile dupa cazierul Canadian, a oprit totusi copiile dupa diploma de facultate si bacalaureat, contactul meu de munca, actul de casa si mortgage (imprumut) al casei din Canada, extrasul de cont (a subliniat suma disponibila; pusesem vreo 35 de mii de canadieni in contul current). Am inminat pasapoartele rominesti si cele canadiene si am auzit cele mai frumoase cuvinte �I can use the Canadian ones for visa�. Nu eram clari daca se putea desi cautasem pe toate forumurile. Acu� nu conta prea mult dar parca n-am mai scoate pasaportul rominesc prin lume, nu ca n-ar fi frumos dar mult mai elegant pare cel Canadian J Pentru sotie aveam aceleasi acte dar nu a oprit nimic legat de pregatire/job/calificari; la fel si cu baiatul aveam diploma lui de liceu si absolvirea anului intii, ni le-a dat pe toate inapoi. A fost multumita de resultat si ne-a zis sa asteptam ca o sa fim chemati intr-o camera data urmatoare, nu la ghiseu. Toate povestea cu datul actelor pentru toti trei a durat vreo patruzeci de minute pina le categorisea, mai complete ceva la calculator, a luat amprentele digitale, etc�

Despre livret: cind am emigrat in Canada in �98 am fost mai crestin ca papa si am umblat pe la toate institutille ca sa obtin in pasaport stampila cu �Domiciliul in Canada� care nu mi-a folsosit prea mult da asta e alta poveste. Unul din puncte era predarea livretului militar si bineinteles ca m-am conformat. Fast forward iunie 2007, prospat castigator al DV EU0017xxx pornesc procesul de stringere al actelor in Toronto. Pasapoarte romanesti expirate de mult asa ca pornim procesul , le primim la consulat in octombrie ( Totul dureaza bineniteles mai putin daca mergi in Romania dar noi de cind am plecat in 98 am fost o singura data in vizita). In octombrie cu pasapoartele noi ne prezentam din nou la consulatul din Toronto pentru intocmirea a trei procuri catre socru-miu , una de fiecare pentru cazier si una de la mine pentru ridicarea copiei de livret militar. Socrul meu depune cererea la inceputul lui noiembrie si de aici incepe aventura hirtiutei; I se spune ca documentul fiind secret nu il poate inmina lui, trebuie sa-l trimita prin ministerul de externe la consulatul dinToronto; avind inca (estimate) patru luni pina la interviu nu m-am ingrijorat. Aici valiza diplomatica vine odata pe luna asa ca am mers si in ianuarie si februarie sa vad daca a aparul; pina si cei de la consulat erau nedumeriti de ce nu I l-au dat lui. In februarie vine instiintarea de interviu pe 7 martie si hirtia neam. Petrec ceva nopti sunind in Romania la toate numerele ce am putut gasi , de la portarul MAPN pina in sfirsit ajung la Ministerul Muncii directia arhive ( legatura cu coada vacii) unde hirtia era oprita.. Lamuresc doamna de acolo sa accepte un Fedex pickup pentru copia ce o avea si pina la urma cu patru zile inainte de interviu o primesc; copia mentiona doar ca livretu e la central militar Iasi. Buna si aia, o traduc, legalizez; pe total a fost deajuns la Montreal dar a trebuit sa explic de ce nu am livretul ,a scris ceva cu rosu in dreptul acelei rubrici dar tot am luat vizele..

Inapoi la Montreal, suntem chemati intr-o camera unde un barbat de vreo 35 de ani la costum si tot un zimbet ne verifica din nou amprentele, ma intreaba ce fel de software architect sint, pe sotie ce fel de project manager e iar pe baiat ce studiaza la facultate. Apoi ridicam mina sa juram ca totul e adevarat si spune ca totul pare OK si o sa primim pasapoartele prin posta saptamina urmatoare. Ne-a returnat pasapoartele romanesti si ce originale mai tinuse si gata, asta a fost.

Joia urmatoare ( acum trei zile ) apar pasapoartele cu viza si simbata deja am fost la Buffalo (Peace Bridge, se pare ca sunt mult mai professional ca la Niagara) pentru intrarea oficiala. Am simtit o schimbare de atitudine totala a ofiterilor fata de noi; am trecut granita de zeci de ori inainte si cu pasapoarte romanesti si canadiene si marea majoritate parca latrau la noi: unde mergi, de ce, cit stai, ce ai in valize. Acum deja ne zimbeau si facem scurte glumite intre noi J Doua ore mai tirziu cu stampilele de �admitted� in pasapoarte si urarea �Welcome to United States� conducem din noua acasa in Ontario�