MODEL RESUME

[Adriana Tomasevici]

Mihaela, daca tu ai gasit de aia care in loc sa se planga vin cu solutii, e bine! Eu am avut mai mult de-a face cu plangaciosi (si in general eu sunt aia care vine cu solutii si vrea sa mute muntii, lucru care nu i-a incantat intotdeauna pe sefii mei. Sefa mea de la spital, de exemplu, nu inghitea deloc chestia asta pentru ca la 40 de ani facuse trei copii in trei ani, mai avea si o adolescenta acasa, si de aia chiulea de la munca atat cat putea. Din cauza asta prefera oameni moi, care sa nu creeze probleme atata vreme cat lipsea. ). Parerea mea e ca americanii nu sunt asa de greu de "citit", cultura e intr-adevar diferita, dar de la un punct incolo suntem toti la fel. Gasesti de toate: si prosti, si destepti, si puturosi, si harnici, si oameni buni, si oameni rai...Cred ca e mai important ce avem in comun decat ce ne separa. Daca tu te simti emigrant, si ei te vor vedea la fel. Cativa ani la rand, pentru ca n-aveam o familie a mea, am petrecut Craciunul cu familia unei prietene americance. Oameni modesti, ca si parintii mei, tatal a lucrat toata viata la o tipografie, mama a stat acasa si a crescut cei trei copii...Mancarea era un pic diferita (paste si chestii italienesti) dar atmosfera era identica: aceeasi masa impodobita, aceeasi lancezeala de dupa masa, fratii amintindu-si de copilarie si intreband ce mai face X si Y, tatal concentrat la televizor pe nu stiu ce film, mama ba trebaluind prin bucatarie, ba la o tigara si un pahar de vin alb, nepotii ciondanindu-se de la jucarii... Nu m-am simtit straina nicio clipa.
Stiu ca asta e un thread despre interviuri si resume-uri, dar cred ca e important ca, inainte de a trimite un resume sau de a ne prezenta la un interviu sa ne reamintim sa fim noi insine si nu neaparat ceea ce credem noi ca ar vrea persoana aflata de partea cealalta a mesei sa fim. Si cred ca ar trebui sa ne fie mai putin teama ca vom fi judecati dupa niste standarde si reguli pe care nu le cunoastem.
Despre salarii de 100k, sunt nu doar destui emigranti, ba si destui americani care nici nu viseaza la asa ceva, nu cred ca suntem discriminati. Pentru mine, una, obiectivul nu e sa fac peste 100k, venitul familiei mele e peste (in principal datorita sotului meu), dar asta e mai putin important. Important e sa ma bucur de ceea ce am, stiu oameni care traiesc din ajutor social de $800.00 pe luna.

[MichaelaVA]

@ Adriana, eu nu stiu cum este in firmele unde angajatii sunt platiti/ora. Nu mi-am propus sa castig 100k/an, nici n-as putea. Mi-am propus sa-mi gasesc un job din care sa castig macar atat cat faceam in RO inainte sa vin aici; sa ma plateasca si pe mine firma fara sa-mi ceara bani pentru utilitati, Internet, training si altele; sa nu ma doara capul cum vand ei produsele, cu cat, de unde vin banii. Ma refeream la antreprenorii americani, care au introdus sistemele de pensii private in Romania, au adus asigurari cu capitalizare, de risc financiar, malpraxis, credite pentru pensionari, pentru renovari si alte produse financiar-bancare ce lipseau cu desavarsire din Romania. Aici interactionez cu acelasi tip de oameni - independent contractori, antreprenori, brokeri, oameni care trebuie sa genereze business si sa gaseasca solutii inedite ca sa castige bani si sa fie cu un pas inaintea concurentei. Ma refer la ingineri si manageri de proiect, care trebuie sa respecte niste standarde foarte stricte, dar in acelasi timp sa dea cele mai bune preturi si solutii pentru beneficiari ca sa castiga licitatiile sau sa-si termine proiectele la timp. Zeci sau sute de oameni depind de succesul lor, altfel raman fara job si fara salarii.



@ Mircea, testul cu copacii se numeste "testul Baum" si are doua variante. Detalii aici:

https://sites.google.com/site/ulagan...-her-semiotics

La intrebarile "de baraj" cred ca vor sa te puna in dificultate, sa afle cat esti de spontan si de creativ. Eu consider ca e OK sa le dai raspunsuri neasteptate. Am gasit o colectie de intrebari traznite puse la interviuri si raspunsurile candidatilor. De exemplu, la un interviu "Applied Systems" in GA: "Have you ever been on a boat?" Este o intrebare "creative open-ended". O candidata a raspuns: "Yes, I was actually born in the hold of a fishing trawler off the coast of Antarctica. When the interviewer says, "Really?", I say, "No. But yes, I have been on a boat."

Sau: "It�s Thursday, we�re staffing you on a telecommunications project in Calgary, Canada on Monday. Your flight and hotel are booked; your visa is ready. What are the top five things you do before you leave?" Unii candidati au dat raspunsuri serioase: "1.Determine scope of my assignment and major stakeholders 2. Find out if there are specific issues I need to address/personalities to mitigate 3. Determine our expected outcomes beyond getting the job done (growth opportunities 4. Pack my luggage 5. Get to the airport (print passes etc. )"

Sau: "1. Make sure the rest of the work to be completed on site by Friday is done or delegated. 2. Confirm key contacts know where I'll be, in case disaster strikes. 3. Follow up e-mail with group I'll be visiting, to confirm location/times/activities, ask about local weather - any warning/alerts, in case of delays. 4. Meeting prep - materials review, agenda review, ship any items which I cannot carry on airplane by myself. 5. Travel prep - weather conditions, personal/medical needs, electronics, luggage, drop off/pickup at airport and any other connections to get to/from Calgary meet points"

Unii, cu simtul umorului mai dezvoltat, le-au raspuns in genul: "Calgary? Find Calgary on a map. Buy long johns. Check the Flames schedule and procure tickets. Find snowshoes. Rent a saint Bernard. Why do I need visa to get into Canada?"

Aici e o colectie de intrebari traznite la interviuri din 2014:

http://www.glassdoor.com/Top-25-Oddb...LST_KQ0,34.htm

Pentru intrebarile gen: " De ce sa te angajez? De ce vrei sa lucrezi pentru noi?" le raspund - pentru ca sunt speciala, nu intalniti oameni ca mine in fiecare zi si imi subliniez calitatile si realizarile anterioare. Studiez website-ul firmei si aleg ceva ce-mi place de acolo, din articole sau din rubricile: "About us", de la Mision & Vision". Le spun ca asta imi place mult la firma lor, apreciez cultura lor organizationala, am si eu acelasi set de valori. Incerc sa-i conving cu ceva din ce am scris in resume si se cerea expres pt. jobul respectiv, ma scoate in fata, eu sunt candidatul ideal pentru jobul lor.

Cateodata studiul website-ului ma ajuta sa le raspund si la intrebarile despre proiecte. Scot in evidenta 2-3 abilitati, pe care le-am folosit la proiectul respectiv si pe care le cer si ei. De ex. creativitatea si abilitatile de a reduce cheltuielile - le spun ca la proiectul X mi-am dezvoltat abilitatile de a inova si de a reduce costurile. Li se pare interesant, de obicei vor sa auda detlii despre cum au procedat alte firme. Imi aleg din proiectul X un impas si solutia pe care am gasit-o sau ceva inedit, care mi s-a intamplat cand am lucrat la proiectul X. Subliniez efectul - cat a castigat firma datorita proiectului X. Le spun ca am mai aplicat metodele acestea si in alte proiecte, la alte firme si ca la anuntul lor de angajare mi-a atras atentia tocmai acest lucru, abilitatile care se cer, eu le am, ei le vor, deci sa ma angajeze ca le aplic si la ei, cu succes!

La intrebarea cu puncte tari si puncte slabe, imi scot in evidenta calitati care se potrivesc cu jobul lor. La defecte evit sa raspund, nu le dau defecte majore; le spun ceva care nu are relevanta cu jobul lor sau le spun tot calitati (ce a postat dmstangu mai sus). Daca ei insista ca astea nu-s defecte, o tin pe a mea - e un defect! Pana la urma se plictisesc si trec la intrebarea urmatoare.

[MichaelaVA]

Originally Posted by Adriana Tomasevici

... Parerea mea e ca americanii nu sunt asa de greu de "citit", cultura e intr-adevar diferita, dar de la un punct incolo suntem toti la fel. Gasesti de toate: si prosti, si destepti, si puturosi, si harnici, si oameni buni, si oameni rai...Cred ca e mai important ce avem in comun decat ce ne separa. Daca tu te simti emigrant, si ei te vor vedea la fel.

[...]

Stiu ca asta e un thread despre interviuri si resume-uri, dar cred ca e important ca, inainte de a trimite un resume sau de a ne prezenta la un interviu sa ne reamintim sa fim noi insine si nu neaparat ceea ce credem noi ca ar vrea persoana aflata de partea cealalta a mesei sa fim. Si cred ca ar trebui sa ne fie mai putin teama ca vom fi judecati dupa niste standarde si reguli pe care nu le cunoastem.

Daca e miercuri, americanii de la mine din firma fac glume despre "hump day". Daca incerc sa fac glume de-astea cu romanii, ma intreaba ce am patit si daca ma simt bine; pt. ei e mijlocul saptamanii, nu-i face mai fericiti ca e miercuri. Sunt diferente de cultura si perceptie, corect? Ne batem de ele zilnic, pe unele putem sa le acceptam, pe altele nu. Eu sunt romanca, am trait mai mult acolo decat aici, oricat ma straduiesc sa ma adaptez, sau sa fiu eu insami, tot sunt intre doua lumi.

Apropos de job in zona DC, diferente culturale si felul in care suntem perceputi la job:

In urma cu vreo 3 ani, o familie din Minnesota, care a lucrat pe perioada determinata in aceiasi firma cu sotul meu, a dat o petrecere de ramas bun, la care a invitat colegii din departament. Le expira contractul si urmau sa se intoarca in Minnesota. Doamna a tinut un speech in care a spus ca pentru ei este o mare cinste si onoare ca au avut ocazia sa lucreze, chiar si pentru o perioada scurta, in capitala natiunii. Pentru mine a sunat extrem de ciudat. Atunci cum suntem pereceputi noi, ca emigranti veniti din alta lume, daca americanii din alte state se simt stingheri in DC, povinciali daca vreti?

O clienta americanca a cumparat o casa cu firma noastra si a devenit extrem de isterica si de stresata dupa closing, pt. ca trebuia sa-si impacheteze totul si sa se mute; a cedat nervos, s-a apucat de plans si-l toca la cap zilnic pe agent. Brokerul i-a recomandat agentului sa o scoata la un restaurant, la un film, sa o distraga de la problema, chiar daca nu face parte din atributiile lui, sa-i recomande o firma de mutari, care impacheteaza si transporta. Ne-a tinut o sedinta pe tema aceasta si ne-a recomandat sa facem toti la fel, sa dam petreceri pentru clientii stresati, sa-i ducem la meciuri de fotbal american si alte solutii de-ale lor. Eu, sincer, nu pot sa empatizez cu asemenea clienti. Mie mi se pare ca problema lor este lenea si ca este rusinos sa angajezi o firma care sa-ti cotrobaie prin sertare ca sa-ti puna lenjeria intima in cutiii. Nu m-as simti confortabil sa-si bage nasul niste straini in obiectele mele personale. Deci, daca vreau sa fac bani cu asemenea clienti trebuie sa ma conving intai pe mine insami ca nu sunt lenesi, ci sunt stresati!

Un client american, se uita dupa case de 4 luni si inca nu s-a decis. Recent, mi-a spus ca mai vrea sa vada si altele, dar nu cumpara pana anul viitor pt. ca a avut un short sale si nu se clifica pt. credit decat in martie 2015. Eu trebuie sa fac tranzactii in acest timp, asa ca i-am raspuns sa revina la primavara, degeaba vede acum toate casele de vanzare din oras pt. ca la anul nu vor mai fi pe piata, iar eu nu sunt platita decat la closing, consum timp si bani degeaba. Brokerul meu a spus ca l-am ofensat pe client; solutia este sa nu-l mai duc la case, dar sa-l invit la golf, la un meci de fotbal american, la un steak, la un "wine & cheese" party. Eu nu merg niciodata la golf, nu ma intreseaza fotbalul american si nu manac steak. Deci, daca vreau sa fac bani cu clientul acesta, trebuie sa ma apuc de mancat vita, sa invat sa joc golf sau macar sa invat regulile de la fotbalul american, altfel unde-l duc, la festivalul romanesc?

In 99% dintre cazuri, cand recomand unui client roman sa discute cu brokerul de credite de la firma mea ma refuza si intreaba cat castig eu la afacerea asta? Degeaba le spun ca noi oferim un pachet de servicii, brokerul de credite e un expert, poate sa-i gaseasca un mortgage bun de la orice banca, scuteste timpul, poate sa-i spuna si lucruri pe care angajatul bancii nu poate sa i le spuna pt. ca n-are interesul etc. Majoritatea clientilor americani decid imediat sa discute cu brokerul de credite, romanii, foarte rar! Ei prefera sa mearga singuri la mai multe banci, sa discute cu ofiteri de credite romani daca e posibil, sa decida singuri de la ce banca iau creditul. Seful meu nu poate sa inteleaga de ce nu au incredere romanii sa discute cu brokerul nostru de credite, sa primeasca toate serviciile la pachet, cu discount, sa fie procesul scurt si soft s.a.m.d. Eu ma straduiesc sa-i explic brokerului ca sunt diferente culturale, e piata mea de nisa, nu functioneaza solutiile americane

[Adriana Tomasevici]

Probabil ca ai putea sa atingi 100k, nu asta era ideea, ci faptul ca nu e asa usor sa atingi acest prag indiferent daca esti emigrant sau american. Statutul nu face diferenta. Am inteles si ce fel de job iti doresti inca din postarile anterioare.
Cat priveste afirmatia" eu nu am lucrat cu oameni platiti cu ora", cam ajungi la vorba mea. Ceea ce faci tu, fara sa realizezi, se cheama "hasty generalization". Ai spus ca americanii nu te respecta daca te plangi. De fapt, vorbeai strict despre anumiti oameni din anumite categorii profesionale cu care ai venit in contact, iar ceea ce descrii nu se aplica neaparat doar americanilor. Sunt si manageri romani care asteapta solutii de la cei pe care ii platesc, oameni care isi stimuleaza angajatii sa se implice, sa fie creativi... E doar un stil de management. Eu am vazut manageri (in America) carora le placeau turnatorii si plangaciosii, am vazut si manageri abuzivi, care aruncau dupa tine cu diverse sau te injurau (am stat doar o luna la o firma de avocatura unde oamenilor le era frica sa munceasca pentru ca, la cea mai mica greseala, erau injurati ca la usa cortului si dati afara din biroul sefului). Avem de astia si in Romania, nu-i asa? Cand am lucrat in spital, am fost tentata sa generalizez plecand de la oamenii cu care lucram. N-a durat mult pana cand mi-am amintit ca fosta mea soacra a lucrat toata viata intr-un spital iar colegele ei pe care le-am cunoscut aveau cam aceleasi preocupari, cam acelasi nivel intelectual si cam aceeasi atitudine ca suratele americane. Am lucrat cu ziaristi si aici (unii americani, altii din Mexic sau Columbia), am lucrat cu ziaristi straini si in Europa si aveam limbaj comun, limbajul profesiei, diferentele culturale n-au contat.
Optiunea mea a fost, dupa o perioada de acomodare in care am facut foarte urat sa ma concentrez pe ceea ce ne uneste, nu pe ceea ce ne face diferiti. Alti oameni au alte optiuni, e OK, suntem diferiti, dar la mine asta a functionat.

[Adriana Tomasevici]

Cred ca poluez threadul, si imi cer scuze. Daca moderatorii considera ca ultimele postari sunt prea off-topic ii rog sa le stearga.
Ce sa mai zic, cred ca sunt "americanizata" (sau atipica). Din cate am vazut, realtorul stabileste o relatie foarte personala cu clientul, care uneori depaseste granitele contractului comercial. Eu cand am cumparat casa am lucrat cu un realtor roman si am fost foarte nemultumita, atat de nemultumita incat am lucrat cursuri de real estate. Am ales-o pentru ca atunci si eu credeam ca imi va fi mai usor sa lucrez cu cineva din aceeasi cultura. Nope. Chit ca sunt romanca, am mers pe mana brokerului recomandat de ea si nu am intrebat-o ce ii iese. Jur. Nu am tipul asta de mentalitate.
Acum tocmai ce am inceput sa cautam o casa. Lucrez cu prietena mea americanca (miercurea viitoare mergem sa vedem primele proprietati). Aveam optiunea sa aleg un realtor cu experienta, dar am ales-o pe prietena mea care s-a apucat de curand de treaba asta, dar care e un om foarte destept si foarte onest si pe care am vrut in felul asta sa il si ajut. Am incredere 100%. Ea mi-a spus ca lucreaza cu doi brokeri, dar ca imi recomanda sa "shop around" putin inainte de a ma hotari.
La partea cu clientii, e adevarat, aici clientii sunt mofturosi, dar, atata vreme cat te bazezi pe refferals cam trebuie sa faci si lucruri care nu sunt strict treaba ta. Eu am vazut asta prima data in Grecia, nu in America. Clientii mei sunt mai rai ca ai tai (si sunt si suspiciosi), crede-ma, mai ales ca eu sunt persoana care, printre altele, le negociaza facturile cu doctorii si le da banii la sfarsitul procesului. Ca sa iti dau un exemplu, primesc un cec la sfarsitul cazului care trebuie depus in banca si din care se platesc cheltuielile avocatului, onorariul, datoriile la doctori si suma finala pentru client. Ca sa pot depune cecul am nevoie de autorizare in scris din partea clientului. Unii nu vor sa imi dea autorizatia, prefera sa vina si sa semneze personal, ca sa vada ei cecul, sa fie siguri (desi stiu exact care a fost oferta, semneaza niste hartii in fata notarului in care e precizata clar suma). Zi de zi rezolv probleme care n-au nicio legatura cu jobul meu pentru fosti si pentru actuali clienti, dar pentru mine e o satisfactie sa reusesc sa multumesc un client dificil, e ca o provocare. Nu vrei sa stii cati au urlat la mine, mi-au trantit telefonul in nas, iar la sfarsit m-au imbratisat. Eu sunt multumita pentru ca stiu ca acel client isi va trimite neamurile si prietenii la firma noastra sau va veni din nou cand are un alt caz. Nu e firma mea, dar de acolo imi iau leafa. Bineinteles ca ii bombanesc in particular, dar cand vorbesc cu ei am rabdare, le explic, ii pup in fund...Asta e. La aia cu golful nu stiu ce sa zic, dar clientei clar ii gaseam companie de mutat, ii gaseam un terapist si o tineam si de mana in timp ce plangea. Eventual ii stergeam si lacrimile.
Si eu sunt client, si inca unul mofturos. Daca merg la un restaurant si nu imi place ceva, spun. Nu vrei sa stii de cate ori am mancat gratis sau am primit extra pentru ca nu mi-au convenit serviciile (mancarea intarzia foarte mult, nu era preparata asa cum trebuie, mi-au pus sos iute desi le cerusem fara, mi-au adus mancare cu piper desi precizasem ca am o problema cu stomacul si nu pot manca nimic piperat samd). Ideea e simpla: daca nu rezolvau problema, ma pierdeau de client si le faceam si reclama proasta. Daca o rezolvau cu gratie, veneam si a doua oara.

[Mircea75]

Mersi frumos, foarte de ajutor

Originally Posted by MichaelaVA

@ Adriana, eu nu stiu cum este in firmele unde angajatii sunt platiti/ora...

[MichaelaVA]

Adriana, cu cat esti mai americanizata, cu atat mai bine! Realtorul trebuie sa fie cineva care intelege ce vrei sa cumperi si-ti acorda suficient timp ca sa gaseasca o casa ce intruneste majoritatea cerintelor tale; cineva care e capabil sa negocieze pentru tine ca si cum ar negocia pentru el/ea. Nu e batut in cuie ca trebuie sa ai o relatie foarte apropiata cu realtorul, dar este necesar sa ai incredere in omul cu care lucrezi, sa fi convinsa ca-ti vrea binele, nu te ia de client doar ca sa-ti bage pe gat orice casa, repede si cu comision cat mai mare. Am vazut oameni incantati ca realtorul le-a recomandat sa cumpere fara home inspection, ca sa scuteasca $400 - 500, fara sa le explice la ce riscuri se expun. Am vazut realtori care isi insira tot felul de certificari si titluri, dar trimit "just sold" cards fake, cu preturi umflate, doar ca sa agate niste fraieri si alte metode neortodoxe de a obtine "referrals". Din pacate, oamenii din vanzari care au cel mai mare succes (indiferent de nationalitate/tara) sunt cei al caror Dumnezeu este banul, focusati strict pe castigul personal, carora putin le pasa de cerintele clientului, dar au putere de convingere. Iti doresc mult succes cu cumparatul casei si fereste-te de impostori.

Am intalnit si intrebari "red flag" la interviuri, care m-au dus cu gandul la managerii din categoriile enumerate de tine. Personal prefer sa nu iau jobul decat sa lucrez la firme/cu oameni cu care nu am nimic in comun. Ex. s-a intamplat sa ma intrebe: "Ce faci daca seful tau, un om despre care sti deja ca nu are studiile/experienta ta, iti da o sarcina de serviciu absurda, care nu respecta standardele si presupune practici cu care nu esti de acord?" Foarte probabil, la firma respectiva este un manager isteric, un prost care a avansat pana la limita maxima a incomeptentei, unul din cauza caruia angajatii isi dau demisia frecvent, asa ca e mai bine sa nu iau jobul decat sa inghit mizerii si istericale pentru un pumn de dolari - parerea mea.

Despre lucratul cu "referrals" sunt foarte multe de spus. Ca si client, am patit-o pe asta: Prima mea realtoare (americanca, dar asta are mai putina importanta), mi-a fost recomandata niste prieteni romani. Avea peste 20 de ani de experienta si o echipa impresionanta de asistenti. Din septembrie - cand am vazut-o prima data si i-am spus ce vreau sa cumpar, cand vreau sa ma mut in noua casa, ce este absolut necesar sa am si la ce pot sa renunt - si pana in decembrie cand incepuse sa ma preseze timpul, nu mi-a dat nici macar un telefon sa ma intrebe daca vreau sa vad niste case; nu mi-a spus ca am nevoie de pre-approval valabil 1 an de zile, inainte sa caut case; nu mi-a trimis oferte prin e-mail, sa vada daca a inteles bine ce vreau; nu mi-a dat o consultatie despre procesul de vanzare-cumparare etc.

In decembrie am sunat-o eu sa-i spun ca nu mai am decat 3 luni de cautari, iar alti prieteni mi-au spus ca dureaza 2-3 luni o tranzactie, am constatat ca uitase ce vreau sa cumpar, nici macar zona nu si-o amintea! I-am repetat ce vreau sa cumpar si in loc sa-mi caute ce am cerut, a incercat sa ma convinga sa-mi cumpar un apartament, la suma maxima pe care mi-o puteam permite, desi i-am spus ca vreau casa, daca nu pot cumpara casa prefer sa raman in chirie. Era atat de ocupata cu alti clienti, de la care lua comision mai mare daca incheia tranzactii, incat eu eram mereu a 5-a roata la caruta si n-avea timp sa-mi arate case. Relatia mea cu ea era cam ca la doctori din RO, unde auzeai de prof. dr. X si te chinuiai sa obtii o programare la el, asteptai saptamani, iar cand ajungeai la el te expedia in 5 minute pt. ca mai avea inca 20 de pacienti la usa.

Asa ca mi-am cautat alt realtor si am gasit unul tanar, pe care nu-l cunoscusem inainte, nu mi l-a recomandat nimeni, dar era dispus sa-mi acorde timp. I-am spus o singura data ce vreau sa cumpar; a venit cu mine sa vada ce-mi place, care sunt cerinte obligatorii si la ce pot sa renunt, mi-a calculat cat am de plata daca cumpar la suma X, pe care o voiam eu si la suma maxima, pe care mi-o dadea banca. Mi-a trimis oferte prin e-mail aproape zilnic, cu case care se incadrau in criteriile mele, inclusiv in pret. Mi-a dat coduri combo sa ma duc sa vad anumite case singura, imediat ce aparea pe piata, ca sa nu depind de programul lui, sa pot face oferte in timp util, daca ma intereseaza, plus ca biroul lui era la vreo 20 mile distanta. Pe vremea aceea inca nu se introdusese SentriCardul, asa ca puteam sa vad case doar cu combo cod. Il sunam sa-i spun daca am vazut una care ma intereseaza si vreau sa fac oferta, iar el venea sa o vada doar pe aceea si-mi recomanda un pret pt. oferta. M-a dus la 3 persoane ca sa-mi faca oferte pt. credit; mi-a explicat clar diferenta dintre "fee simple, short sale, foreclosure etc."; a negociat pentru mine 7 case. Concuram cu investitorii (asa se intampla de obicei, cand esti first time buyer si n-ai foarte multi bani). Mi-a recomandat un inspector acreditat de banca de la care am luat credit; mi-a adus mai multe oferte de la contractori pt. reparatiile cerute de lender, pt. ca era REO/foreclosure "as is it" s.a.m.d. Tipul asta lucra singur, nu avea experienta si referinte ca si prima realtorare, dar si-a dat interesul pentru mine, am fost multumita de serviciile lui si l-am recomandat si altora. Dupa closing, d-na associate broker a venit cu tupeu sa-mi ceara comision pt. ca semnasem "buyer agreement" cu ea, cu 6 luni in urma. Desi nu a miscat un deget ca sa-mi rezolve problema si n-am cumparat o casa recomandata de ea, a avut tupeul sa-mi ceara comision. I-am spus sa ma dea in judecata daca vrea comision, pt. ca n-a facut absolut nimic pt. mine si nu-i platesc nici un cent, imi cunosc drepturile etc. Nu m-a dat in judecata, nu i-am platit comision, dar nici referrals nu pot sa-i dau. Incerca sa-mi spuna ca "exclusive right to represent a buyer" inseamna ca eu trebuie sa-i dau comision, indiferent ce casa cumpar, indiferent cu cine o cumpar.

Alte situatii cu referrals sunt si mai nasoale. Poti sa ajungi sa rupi relatiile cu oameni pe care-i consideri prieteni, din cauza ca le ceri referrrals pentru business. Mi s-a intamplat sa ajut oameni si sa le fac recomandari pt. afacerile lor, inainte si dupa ce m-am apucat de imobiliare, iar ei au "uitat" cu ce ma ocup eu si s-au dus la alti relatori ca sa-si vanda/cumpere case. Daca am trimis e-mail sa invit 20 de familii la o petrecere, mi-au confirmat toti si au venit daca au fost disponibili, de zeci de ori de cand sunt in SUA. In schimb, de cand sunt realtor, daca invit 100 de familii la un party si pomenesc in mesaj despre referinte, ofer home warranty free un an de zile, de exemplu, sau alte beneficii pt. un client recomandat, se intampla asa: cam 90 nu raspund; 5 raspund ca au deja alt program in ziua respectiva; 3 imi spun ca vin daca ma ajuta pt. business, dar vin doar pt. ca vor sa ma vada, nu stiu pe nimeni care are nevoie de un realtor momentan; iar 2 imi spun ca ei stiu pe cineva interesat si ma vor recomanda persoanei respective. E OK, nu-i condamn, asa se intampla in toate business-urile cu referrals, dar as prefera sa-mi raspunda macar 20% ca nu pot sa-mi dea referinte momentan, dar isi vor aminti de mine data viitoare cand vor afla despre cineva care cauta un realtor. Intre timp imi caut un job din care sa castig bani fara sa-mi pierd toti amicii

[GropiTze]

Cei de la Business Insider publica aricole/materiale de calitate privind subiectul Career:
http://www.businessinsider.com/careers
http://www.businessinsider.com/category/resume
http://www.businessinsider.com/excel...mployee-2014-8