Din experientza mea

[Alex4you]

Uite asha se intimpla ca itzi sare tzandara cind te apuci de matematica si itzi aduci aminte de cele prin care ai trecut.
Iesplicatzie:
Plecam in concediu in Romania la vara si ca tot omu ce tre sa treaca oceanu inapoi catre Europa am facut oareshce rezervari de bilete.
3000$ dus-intors pentru 2 adultzi si 2 copii intre 2 si 12 ani.
De unde sare tzandara ?
Din amintiri.
Cind am plecat din Ro am vindut apartament cu 2 camere in pozitzie destul de buna cu 3500$
Cind am ajuns in state la binefuckatorii nostrii singura alternativa pe care ne-au prezentat-o de a ne cumpara o masina ieftina a fost de a merge la un junkyard unde am dat 3600$ pe o Mazda MX6 din '89 cu 155.000 mile. Cine a trait in state o vreme realizeaza imediat tzeapa pe care am luat-o. Masinutza aia am dat-o doi ani mai tarziu la trade in si ne-a fost evaluata la doar 700$.
Asta este doar un aspect al experientzei noastre cu veteranii romani de prin state venitzi pe vremea lui Ceashca si care vorba lui Paulus au considerat ca trebuie sa trecem si noi prin experientza lor de trei ani la curatzenie si vorbit engleza la nivelul unui copil de doi ani.
Si stitzi care e culmea ?
I-am cunoscut pe internet ca pe voi totzi !
E drept ca pe vremea aia nu li se sculasera inca de AOS celor care se stiu ei, asha ca nu a fost vorba de sponsorizare.
Ne-au oferit casa si masa.
Casa ne-a iesit prin piele si masa pe nas.
Copilul care n-avea decit 6 ani mi-a fost invinuit pe nedrept de multe chestii a caror autor era preaslavitul lor fiu care la nici 14 ani isi trata parintzii cu alintari de genul "shut your hole you mother humper".
Am fost atentzionat ca al meu copil maninca din gogosile odraslei lor.
Ni s-a spus ca putem sa cerem ce ne pofteste inima de mincare ca ei au bani si toate cele - nu ne-am permis sa cerem si am plecat pe jos sa ne cumparam cite ceva. Juma de ora de mers pe jos cu rucsacul in spate pina la magazin si inapoi alta jumate de ora. (pentru Duduca care cunoaste zona asta se intimpla in Royersford).
Copilul meu nu avea voie la televizor decit daca statea pe covor sau daca puneau ei o patura pe canapeaua de piele deshi a lor preaiubita odrasla intra incaltzat de jos pina sus pe mocheta lor ultra speciala de culoare alba (o cretinatate).
Ni s-au prezentat magazine ca sa ne formam o imagine asupra americii. Pentru cei ce stiu zona pot preciza ca am fost dusi valvirtej la Mall-ul de la King of Prussia. Halal de mostra americana cind noi ne gindeam ca pina si hirtia igienica e in dolari ei ne-au dus sa vedem Armani si Hugo Boss la pretzuri de Dacie.
Cu toate astea am facut asha cum ne-a invatzat mama de mici cu bun simtz si ne-am voluntariat la toate corvoadele casei ca sa ne platim cumva gazduirea. Si am muncit ! Cit se poate munci la o casa de vreo 10 camere pe 3 nivele si pe linga ea.
Cu toate astea ni s-a batut de nenumarate ori shaua ca acest fel de intrajutorare ar costa cam 4000$.
Pot sa va spun ca dintotdeuna am fost un rebel si mi-am vorbit gindul - ei bine la 33 de ani am plins de durere sufleteasca din cauza de diverse chestii indurate asha cum n-am suferit nici in ciclul de pregatire din armata. De multe ori mi-am pus intrebarea daca am facut bine alegerea pentru familia mea.
Am solicitat expertiza lor (amindoi lucrau in computere) in compunerea unui resume, de mai multe ori, "Azi nu sint in mood" mi se spunea. A trecut ceva vreme pina sa imi iau inima in dintzi si tastatura la chinuit si sa caut resurse pe internet despre resumeuri. Apoi am mers cu ele la corectat, de mai multe ori. Ulterior am realizat ca nici la locurile lor de munca nu erau vazutzi bine din moment ce recomandarile lor nu au prins pe nicaieri.
Si iar mi-am pus intrebarea daca e bine ce am facut pentru familia mea.
Uite asha am hotarit sa rup pisica in doua si sa plec la NY la un fost coleg de liceu care era ilegal ca sa imi incerc norocul in Big Apple.
N-am apucat sa fac mare brinza intr-o saptamina pentru ca m-a sunat sotzia ca tre sa vin urgent inapoi ca sintem datzi afara.
Soatza mea a incercat sa vada daca ar putea sa mai ramana o saptamana la ei pina veneam eu dupa 2 saptamani asha cum promisesem.
Raspunsul lui a fost: stai sa vorbescu cu sotzia mea.
Si ea a zis nu.
Si uite asha am fost datzi afara din casa lor in ziua de Pasti.
Cind am plecat le-am lasat un cec de 1000$ pentru ca asha ne-a dictat noua bunul simtz. Ne-au zis ca nu il vor primi si ca il vor rupe.
Banca ne-a confirmat incasarea in 8 zile insa.

Probabil se asteptau sa le dam totzi banii nostri si sa ii administreze ei ca niste persoane mature si cu experientza Americii ce erau.
Dupa ce am plecat de la ei din casa nimeni din cunostintzele comune nu ne mai cunosteau.
Singurul martor impartzial era sora ei careia ii dorim multa sanatate desi saraca numai ea stie cum se chinuie de vreo 10 ani ilegal pe aici ca sclava a lor.
Singurul ajutor de care am avut parte a fost ca am fost dusi la banca sa ne deschidem cont si la DMV sa ne luam carnet.
N-au vrut sa ne gireze ca sa ne putem inchiria un apartament.
N-au vrut sa ne arate Wall Mart-ul pentru ca era prea ieftin pentru ei.
Nu aveam voie sa iesim dupa ora 9 seara din camera sa nu le deranjam copilul de la somn (a se citi playstation pe intuneric).
Trebuia sa imi tzin copilul in friu sa nu pofteasca la toate chestiile pe care le vedea la odrasla lor.
Sotziei i s-a spus pe cind citea dintr-un manual de engleza ca experientza vine vorbind si ca ei in primii trei ani abia stiau sa zica buna ziua si la revedere. Deci cu alte cuvinte nu itzi mai pierde timpul cu engleza ca doar nu o sa te apuci de munca dupa ce devii doctor in engleza.
Mie mi s-a spus ca visez prea sus pentru un incepator si ca sa nu ma astept de nimic bun pina dupa cetatzenie.
De ziua ei la recomandarea lui i-am luat flori. Intr-o glastra asha cum ne-a recomndat. La 62$.
Am cerut parerea despre alegerea carierei sau mai exact a sectorului de IT: networking sau programare, n-am aflat nici un raspuns desi el lucra in programare si ea in networking. A trebui sa aflu singur un an mai tarziu.

Atunci a aparut ideea transformarii Paginii Emigrantzilor in actuala Pagina a Loteristilor.


3 luni pierdute din viatza ... pentru mai nimic.

Uite asha am plecat in ziua de Pastele romanesc catre NY - ei l-au sarbatorit pe ala american o saptamana mai inainte.

[Alex4you]

Dar nu am mai ajuns la NY ci in Pottstown adica citeva mile mai la vest.
Cum ?
Atunci cind locuiam la ei am cunoscut o groaza de romani, marea majoritate outsideri, cunoscutzi de pe chat acolo unde ne-am cunoscut cu cei la care am venit. Ei au fost cei care ne-au uitat dupa aia pentru ca a avut grija ea sa ne improaste cu noroi.
Printre ei a fost si un vecin, roman, ne-chatist, in virsta de peste 70 de ani care prin intimplare se facea ca avea un VCR in norma PAL cu care facea transpuneri de casete in norma americana NTSC si invers. L-am rugat sa ne transforme si noua caseta de la nunta pe care mai aveam si ceva inregistrari de acasa si cu copilul.
Tipului i-a placut nunta noastra si a vizionat-o cu sotzia si fata lui.
Exact in Vinerea (Mare) pe cind soatza mea lucra la mall-ul din KoP (ca vinzatoare si apoi merchandiser-a in total un an si jumate), soatza lui si fata se plimbau prin mall dupa cumparaturi. Fata lui mi-a recunoscut sotzia si i-a zis mamei: Uite pe fata aceea de pe caseta !
Si uite asha au intrat in vorba.
Si s-au depanat povesti.
Printre lacrimi si sughizturi.
Atunci au hotarit doamnele ca NY nu reprezinta o alegere intzeleapta pentru noi mai ales cu un copil de 6 ani dupa cum au spus ele.
Si ne-au propus sa venim la ei si sa ne ajute sa ne punem pe picioare.
Am locuit la ei numai 3 saptamani, timp in care au mers cu noi sa ne cautam apartament si au si semnat pentru noi deoarece la momentul respectiv numai soatza mea lucra si nu aveam fonduri lunare suficiente conform legii sa putem inchiria un apartament.
"Legea" spune ca trebuie sa castigi intr-o saptamana cit chiria lunara chiar daca vine dintr-un salar sau doua.
In schimb ei ne-au girat.
Ni s-a spus pe fatza : Eu sint batrin si am tabieturile mele asha ca m-atzi putea deranja la un moment dat dar nu va pot lasa nici pe drumuri si nici sa va ducetzi in jungla de la NY.
Nu am ce sa le reproshez acelor oameni chiar daca ne-au vorbit deschis pentru ca nu a fost niciodata cazul.
Intre timp am gasit primul meu job de IT in Phoenixville cam la 6-8 mile de unde locuiam si eram un fel de administrator de retzea si web developer pentru o firmulitza mica cu doar 10 angajatzi. Asta dupa un anuntz minuscul intr-un ziar local unde cautau un Jack of all Trades in ale computerelor.
Programul era de 2 ore pe zi dupa amiaza si eram platit cu 10$/ora.
Eram in culmea fericirii cind luam cite un cec cu salar - erau bani muncitzi de mine in domeniul meu in America.
Pentru ca nu aveam a doua masina si nu intotdeauna puteam lua masina pe care o aveam atunci domnul s-a oferit sa ma duca si sa ma aduca de la munca pina rezolvam aceasta problema.
Asha am ajuns sa cumpar a doua masina un Audi 4000 din '87 la 110.000 mile cu doar 500$. Asta fusese o afacere reala insa.
Intre timp de prin Martie si pina in Iulie am trimis peste o mie de resumeuri si am avut doar citeva interviuri.
In schimb am reusit sa gasesc ulterior un alt job in IT de data asta program normal, la 20$ pe ora, de contractor, migratzie de la Win 95 la Win 2000.
Asta l-am inceput pe 8 August iar pe 23 August am cumparat o Toyota Corolla din 96 - alta viatza dar si acum ma ustura la fund dobinda - deh, asha-i cind nu ai credit history si itzi crapa maseaua sa ai o masina care sa te duca si sa te aduca de la munca fara probleme tehnice si asta cam 35 de mile dus intors zilnic.
Audi l-am dat apoi primilor ajutatzi de noi, in februarie 2001 - pe ei i-a costat 400$ ca sa o faca sa treaca de inspectzie.
La un moment dat junior a avut ceva probleme la intestine, noi am banuit o constipatzie si pentru ca acuza dureri mari am ajuns cu el la urgentza. Dupa 3 ore de asteptat, analize si teste, radiografii si alte alea alea nu i-au dat nici un medicament si nu i-au pus nici un diagnostic in schimb o saptamana mai tarziu ne-a venit acasa factura de 600$. La momentul acela nu aveam asigurare medicala. Dupa ce ne-am conversat la telefon cu spitalul, respectiv vreo 3 persoane ni s-a oferit posibilitatea sa platim acei 600$ esalonat sau 300$ pe loc, asha ca am preferat sa rupem de la gura si am platit pe loc.
Poate nu vedetzi acum rostul acestei povestioare dar cu timpul vetzi intzelege de ce nu potzi face varza cu viatza ta aici adica sa te mutzi de la un job la altul sau sa ai un job ilegal sau fara beneficii, de ce nu potzi pleca dupa primul an acasa cum viseaza multzi - pentru ca daca nu itzi cladesti o situatzie aici atunci orice astfel de mic necaz te ustura si la buzunar si in alta parte iar asigurarile medicale sa le platesti din buzunar ar fi cam 5-600$ pe luna pe o familie de 3 persoane. De aia trebuie sa cautzi un loc de munca stabil si cu beneficii ca sa primesti aceste asigurari gratuite sau mai ieftine de la munca - paza buna trece pisica 13.

Abia atunci am putut spune ca "Am ajuns in America" - dupa ce am reusit sa ne punem pe picioare adica cam la peste jumatate de an de la sosirea in state.

Buna, rea, frumoasa, trista, interesanta, asta e povestea inceputurilor noastre in America.

[S_orin]

Salut Alex si toate cele bune in Noul An!
Sincer sa fiu, acum inteleg foarte bine de ce ne sfatuiai sa strangem fiecare banutz, pt ca mai tarziu nu se stie ce ne asteapta. La fel de bine mi-am dat seama de ce trebuie sa avem cateva contacte din timp (rude sau prieteni de incredere) pentru a ne calauzi pe drumul spre o viata linistita si sigura in America.

Ceea ce nu am inteles eu: de ce nu poti inchiria un apartament fara un girant?Chiar daca ai bani pt chirie pe minim 6 luni?

[Alex4you]

Chestia cu girarea e din cauza ca legal tzi se verifica credit history inclusiv la inchirierea unui apartament iar uneori se cer referintze de la vechiul proprietar asha ca daca esti un loterist nou-nascut nu ai credit history si nici referintze si de aceea se folosesc girantzii carora li se verifica credit history si eventual o combinatzie de platit chiria in avans pe prima luna, pe ultima din perioada de contract si un depozit de aceeasi valoare.
Combinatzie zic pentru ca nu e batuta in cuie si tzi se poate lua numai un depozit sau chiria pe doua luni sau orice combinatzie care sa ii asigure ca isi vor primi banii la timp.
Cele de mai sus sint valabile pentru ansambluri de apartamente sau case si mai putzin pentru particulari.
Cu particularii se mai imbuneaza situatzia un pic.
Cu cunostintze printre particulari atunci situatzia devine chiar roza, fara verificarea credit history, fara depozite sau chirii in avans. Asha-i Mishu' ?

Cel mai bine e sa avetzi prieteni, adevaratzi sau sa datzi peste OAMENI.

[Matt_x]

si eu am dat de oameni care, cand au vazut cat de mult imi place mie in America s-au gandit si au facut toate eforturile sa-mi arate ce inseamna pentru ei America... De atunci fac tot posibilul sa evit comunitatea romaneasca, de fapt comunitatea romaneasca pentru mine este cea virtuala - adica acest website + 2 prieteni reali . Va doresc din tot sufletul sa nu dati de "binevoitori" cand ajungeti aici cum a dat Alex, cum am dat si eu, cum au dat si altii si cum vor mai da...

[Carmen76510]

Alex ti-am citit povestioara si sincer iti spun ca ne-a cam zguduit.desi noi inca nu am trimis nici formularele primite in plicum nr 1.si totusi ash avea o intrebare:exista posibilitatea de a te descurca singur singurel fara sa a apela la tertze persoane .despre care nu potzi sti niciodata ce surprize itzi pregatesc. intreb daca se poate pt ca vad ca nici macar un apartament nu potzi inchiria daca nu ai pe cineva care sa te sustzina.deci.......se poate sau nu? daca da ,,,,,cam care ar fi mersul si ordinea pasilor????????

[Cezar]

Se poate Carmen dar...cu ce pretz.
Gindeste-te esti un strain intr-o tzara indepartata in care probabil nu ai mai fost. Engleza bat-o vina, si apoi simtzamintul acela de necunoscut in care te-ai aventurat.
De cum aterizezi la aeroport o sa trebuiasca sa iei un taxi ceea ce nu e chiar ieftin. Apoi cauta un Hotel unde sa iei o camera. In functie de nr. de persoane si stelutze, pretzurile pot varia intre 30 si 100 si ceva de dolari pe zi. Fa o socoteala cam cite zile te tzin buzunarele sa stai acolo?
Urmeaza povestea cu SSN-ul care trebuie sa aplici pentru el (indiferent ce spun unii sau altii - trebuie sa mergi acolo). Asta inseamna alt taxi sau sa cauti pe internet (public library au acces gratuit la internet) locatia unde poti sa plici pt SSN si sa mergi cu un mijloc de transport in comun.
Urmeaza cautatul jobului... Internet, cunoscutzi nu ai si iti trebuie rabdare si vointza mare sa razbesti de unul singur.
Cauta masina pentru ca fara o masina esti cam fara "picioare" in USA.
Si uite asa...sirul lucrurilor pe care trebuie sa le faci pina cind simti o oarecare stabilitate financiara, este foarte lung si cu mult mai scump decit daca cineva ti-ar da citeva ponturi din experientza prin care a trecut.

Daca te incumeti sa TRECI la atac de unul singur, repet iti trebuie MULTA rabdare si vointza sa razbesti. Nu este imposibil dar este mai greu.

Parca cineva de pe forum acum un an a inceput viatza in USA cam asa...de unul singur. O mai fi pe aici sa ne spuna cum a fost?

Numai bine!

Cezar

PS. Poate experientzele tocmai neplacute de la inceput (si nu numai) ne fac sa ne modelam, sa fim mai buni sa dam atentzie la ceea ce spuneam ca nu e important...
BINE SI RAU acest ciclu mereu in miscare face parte din viatza noastra...

[Miki03]

Se poate orice,pana la urma,prieteni...chiar si cu pretul unui car de nervi si al unei carutze de halbe de bere... ...Este posibil sa-ti cumperi o masina de-abia "bunghinind" engleza,fara nici un ajutor din afara,este posibil chiar sa inchiriezi un apartament fara girant,doar cautand pe internet,zbatandu-te sa vorbesti cu o suta de agenti pe zi la telefon si facand chiar si nazuri,la o adica....(noi am schimbat casa la doar doua luni,fara girant,fara contract la apartamentul dinainte,fara nimic...)..este posibil sa iti instalezi telefon de unul singur,sa iti bagi si internet,sa iti cumperi tot ce iti trebuie,sa gasesti prin dibuite magazinele mai ieftine....este posibil chiar sa-ti gasesti o slujba....tot de unul singur...
Este posibil orice,mai ales atunci cand greutatile nu te omoara,ci ...te intaresc

[RedBlack]

E cam doua jumate noaptea, si citesc pe forum de vreo 10 ore, cu pauza de masa. Abia am primit Plicul 1 de cateva zile, eram intr-o stare destul de proasta, si, cand l-am primit a fost ca o eliberare: "Poate ca e un semn, poate ca lucrurile vor merge bine..." Dupa ce am citit insa istoriile catorva dintre voi, si mai ales pe cea a lui Alex de mai sus, l-am vazul pe pustiul meu care face 5 ani spunand: "Tati, cand mergem la gradi?" si lucrul acesta mi-a dat de gandit.
Sunt foarte scarbit de ce se intampla in tara, muncesc de-mi sar capacele si aici pe bani putini, sistemul "stinks" si stiu bine ce spun ca ma invart prin el, si totusi...
Am venit la birou cu toate actele pentru a completa formularele, insa o sa ma mai gandesc pana maine. Nu stiu pe numeni de incredere in State, si am invatat pe forum, ca riscul de a pleca la plezneala este prea mare, chiar daca esti fluent in engleza si te pricepi la calculatoare. Initial am vrut sa plec singur, si sa-i aduc pe ai mei ulterior, insa trebuie sa vindem apartamentul.
Un sfat cineva? Is there anybody out there?
Eu sunt pregatit de orice efort si sacrificii, dar pot sa-i cer asta piticului? Sau sotiei, care nu prea e incantata?
Hai ca am aberat destul.

[Miki03]

Ok,Tom…si Moldovan…
Incerc sa-ti spun care este STRICT punctul meu de vedere:

Un raspuns la asta nu iti poate da nimeni…chiar si sfaturile sunt,de cele mai multe ori,nepotrivite.
Totul depinde de ce iti spune inima ta…si nu numai a ta…ci si a sotiei tale,si chiar si cea a copilului tau.Asculta-le bine…si,la final,vei afla ce trebuie sa alegi.

Pitica mea are,peste o luna,8 ani…aceleasi intrebari mi le-am pus si eu inainte de a alege calea asta.Inca nu sunt convinsa ca,in ceea ce o priveste pe ea,am ales ce era mai bun-dar am inteles ca imi trebuie cam vreo 3-4 ani ca sa accept asta,asa ca…nu am altceva de facut decat sa astept.
Si noi am vandut un apartament(toata agoniseala noastra) si cu banii aceia am venit aici…acum,daca un ipocrit ne-ar intreba:”da’ ce va opreste sa va intoarceti?” cred ca i-as plezni si una..pentru ca nu mai am nimic acolo!
Si totusi…am venit,crezand intr-un nou inceput si intr-o viata mai buna.
Si continui sa cred.Vreau sa cred.Trebuie sa cred.