Iosif - Detroit - 2003

[Alex4you]

Salut prieteni,
Va scriu pentru a va informa cu privire la desfasurarea interviului pe care l-am avut in 18 Feb 2003 si pe care l-am trecut.
Pentru a lasa pe fiecare sa aleaga ce-l intereseaza, voi incerca sa redau dialogurile purtate, punctate pe alocuri cu unele observatii personale, subiective.
Suntem o familie din Timisoara si avem un baietel de 8 luni cu care ne-am prezentat la interviu in 18 Feb. ora 8. Am intrat primii in sala la ora 8,inarmati cu toate documentele necesare si cu ...urarile si rugaciunile familiei, prietenilor, vecinilor, colegilor..., am ocupat scaune chiar in primul rind linga ghisee, ne-am facut comozi si am asteptat inceperea programului, timp in care am discutat (as putea spune chiar ca ne-am imprietenit) cu o alta familie de loteristi din Sibiu care (coincidenta) avea ca destinatie in USA, ca si noi, tot Detroit. La ora 8,30 am fost chemati(primii) prin difuzoare pentru a prezenta actele.
Ne-a intimpinat o functionara romanca tinerica, draguta, cu o atitudine politicoasa-amabila-cooperanta:
-Buna dimineata.
-Buna dimineata, raspund eu zimbind. Functionara ii face cu mina zimbind lui Vladut(copilul nostru) care raspunde cu un zimbet si citeva da-da-da-da.
- Vorbeste deja?
- Da,... pe limba lui, raspund eu. Vladut incepe sa se agite (probabil nu-i plac interviurile).
- Va rog sa luati loc in sala, se adreseaza sotiei care tinea copilul in brate. Sotia multumeste si se retrage. Raminem noi doi, fata in fata.
-Aceasta este semnaturas dvs.?, aratindu-mi aplicatia trimisa la KCC.
-Da.
-Cum aveti pregatite actele, impreuna sau separat?
-Impreuna, raspund.
-Va rog sa mi le dati in ordinea in care ce vi le cer. Ma conformez docil: scrisoara de programare..., pasapoarte (cu cele 2 poze prinse de fiecare pasaport cu agrafe de birou)..., certificate de nastere...,certificat de casatorie (prezint 2 seturi-atit pentru mine cit si pentru sotie-primesc felicitari pentru aceasta)...caziere juridice..., livret militar..., analize medicale..., acte de studii ale mele (eu sunt cistigatorul), pe ale sotiei le refuza, nu sunt necesare. Din acest punct incepe interviul propriu-zis:
- Sunteti de profesie economist? (privind peste diploma).
- Da, am profesat timp de 7 ani ca economist dar de citiva ani ocup un alt post, de director de logistica. Sotia este contabila la centrul de calificare al CFR.
- Cunoasteti limba engleza?
-Putin.
-Sotia?
-Este in aceiasi situatie.
-Credeti ca pentru profesia dvs. va fi importanta cunoasterea limbii engleze?
-Stiu ca este esential,... este o situatie pe care incercam sa o imbunatatim cit mai mult. Daca considerati necesar, va pot prezenta atestate de absolvire a unor cursuri postuniversitare (incerc sa contraatac).
-Nu este nevoie, pastratile, probabil veti avea nevoie de ele in SUA. (Vad o luminita la capatul tunelului, ma gindesc ca e prematur). Va rog sa-mi prezentati suportul financiar de care dispuneti.
Ii inminez o adresa de la banca, cu stampila rotunda, semnata de contabilul-sef si director in care se precizeaza disponibilul din fiecare depozit,durata si tipul acestuia(nimic despre data deschiderii conturilor):
pentru mine: 9400 EURO (depozit o luna cu prelungire autom.)
1700 USD ( -/- 3 -/- -/-
29,8 mil lei
pentru sotie: 4000 EURO (dep. o luna cu prel. automata).
Continui prin a-i inmina 2 AOS-uri de la 2 prieteni din Detroit. Le studiaza sumar pe o parte si alta(probabil doar datele esentiale pentru ea) dupa care ma priveste in ochi si intreaba :
-De unde provin banii din cont? Raspund calm, cu voce egala dar ca si cind atunci as construi pentru prima data acest raspuns:
-Cea mai mare parte provine din vinzarea locuintei si masinii, inca dinainte de a sti ca am cistigat la loteria vizelor. Am la mine actele de vinzare, daca doriti sa le vedeti.
-Nu e nevoie. Spuneti-mi cine este X ? (primul sponsor, care mi-a trimis un AOS de 36.000 USD, este necasatorit, a mai intocmit 4 AOS, are 2 case din care, precizeaza in AOS, imi ofera una sa locuiesc impreuna cu familia pentru o perioada de 3 luni).
-Este vecinul meu, care a locuit cu noi in acelasi imobil pina la plecarea in SUA in urma cu 5 ani, cu ...loteria vizelor. Dealtfel mama si sora lui locuiesc si acum in acelasi imobil cu noi iar mama lui locuieste 6 luni in SUA cu baiatul si 6 luni in tara cu fiica.
-Cine este Y? (celalt sponsor care ne-a trimis un AOS de 60.000 USD, are casa, depozite, bunuri de 300.000 USD, are un copil in intretinere si nu a mai facut la nimeni AOS. A precizat in AOS ca ne va ajuta cit va fi nevoie cu casa si masa, precum si cu transport si gasirea unor slujbe.)
-Este verisoara cumnatului meu, ne cunoastem de citiva ani, ultima data ne-am intilnit chiar in aceasta luna cind a fost in concediu in RO.
-Se poate considera ca o parte din banii pe care ii aveti provine din salariul dvs.? ( ma surprinde putin aceasta revenire la o intrebare anterioara dar ii multumesc in gind ca a facut-o).
-Sigur ca da dar asa cum am precizat adineaori, cea mai mare parte din bani provine din vinzarea unor proprietati pentru ca am avut in intentie sa ne construim o casa deoarece casa in care locuim in prezent este situata chiar in centrul orasului, linga primarie si este mai avantajos pentru noi sa o inchiriem. Detinem locuinta din anul 1998 cind am primit-o prin testament de la matusa sotiei mele, care (matusa) mai detine o casa in alta localitate, unde locuieste in prezent. Acesta este actul de cumparare al locuintei iar acesta este testamentul(intind ambele documente spre a fi studiate).
-Aveti si o evaluare a locuintei?
-Nu este posibil pentru ca locuinta a fost cumparata cu Legea 112/1995 care nu permite instrainarea timp de 10 ani.
-Inteleg, nu e nevoie sa-mi prezentati actele.
-Daca considerati necesar va pot prezenta si alte documente justificative ale fondurilor de care dispunem.
- Nu e nevoie. Suma de 14000 de EURO (13.400, o corectez prompt) ... 13.400 de EURO si celelalte sume cred ca vor fi suficiente. Va rog sa platiti la casierie aceasta suma (imi inmineaza o hirtiuta cu mai multe rubrici, sumele adunate dadeau 1305 USD) aduceti-mi chitanta dupa care va rog sa luati loc in sala... (Luminita de la capatul tunelului devine tot mai mare, se apropie). Ma conformez rapid, platesc, intind chitanta, ii zimbesc, ii multumesc, parasesc ghiseul.
Iau loc linga familie, ii spun sotiei, care nu a auzit mai nimic fiind ocupata cu copilul, ca totul este OK pina acum, urmeaza discutia cu consulul. Ne mai linistim in timp ce copilul devine tot mai agitat (a dormit putin pe tren si in plus ar fi trebuit deja sa-si faca somnul de dimineata). Ne pastram calmul, incercam sa il linistim exact cum am fi facut-o daca eram acasa, doar vocea noastra trebuie sa fie aproape soptita pentru a nu deranja. Nu reusim mare lucru, il iau in brate, vine un militar si-mi atrage atentia ca nu am voie sa stau in picioare. Situatia devine critica, intorc invers, cu fata catre noi unul din scaunele frumos ordonate, asez copilul pe el, sotia scoate din poseta un iaurt si o lingurita si impreuna ne hranim copilul in ambasada SUA (pacat ca nu am putut face o poza). Cum era de asteptat, acest leac aplicabil atit femeilor cit si copiilor suparati a functionat si situatia s-a linistit.
Imi analizez greselile facute: imi reprosez ca nu am folosit suficient toate atuurile de care dispuneam (nu am incercat macar sa-i prezint cartea de munca cu salariul actual si mai ales cu intreaga experienta si pregatire profesionala), am cedat prea usor si deliberat initiativa, imi propun sa ies de sub efectul anestezicului administrat de funtionara romanca.
Acest intermezzo a durat 10-15 min. dupa care suntem chemati la un alt ghiseu la care se gasea consulul american, un tip cu barba si ochelari, surizator, de o amabilitate desavarsita. Ne salutam dupa care ne pune sa juram. Vladut refuza si din nou da semne ca nu suporta sa stea in fata unui ghiseu. Foarte intelegator si cu umor fin consulul spune:
-Mihaela si Vlad, va rog sa luati loc in sala. Ramin singur cu consulul:
-Vorbiti engleza?
-Da, putin. As prefera, daca este posibil, sa purtam discutia in limba romana (desi ma pregatisem intens pentru varianta interviului in engleza) ...sunt putin emotionat.
-Sigur, raspunde consulul care dealtfel vorbea foarte bine romaneste. Cine este Peter... parea ca nu gaseste celalt nume, il completez prompt cu numele de familie (este vorba de persoana a carei adresa din Detroit o folosisem initial in formularele trimise la KCC). Este un fost coleg de serviciu care a parasit RO. in 1988, a locuit in Belgia pina in 1991 dupa care s-a stabilit in SUA.
-De unde provin banii pe care i-ati prezentat?. Ii ofer aceiasi explicatie, de data aceasta mai clara si cursiva. Si el refuza sa verifice documentele justificative.
-Cine este X ? Ii ofer cam acelasi raspuns mentionat anterior.
-Cu ce se ocupa?
-Este tehnician la o companie afiliata la General Motors.
-Cine este Y?. Am dat aprox acelasi raspuns.
-Ce intentionati sa faceti in SUA?
-Inainte de a va raspunde la intrebare, as dori,daca imi permiteti sa va informez mai intii cu privire la ceea ce am facut pina acum in Ro.
-Va rog.
-Am debutat in activitatea profesionala ocupind un post de mecanic timp de 6 ani, apoi am profesat ca economist o perioada de 7 ani. In continuare, o perioada de 3 ani am condus activitatea departamentului de resurse umane iar in ultimii 3 ani, pina in prezent ocup postul de director de logistica. Dintre toate posturile detinute in cei 19 ani de activitate profesionala, cel care mi-a placut cu adevarat a fost cel de sef dep. resurse umane si o astfel de munca mi-as dori sa fac si in SUA. Stiu ca va fi foarte greu si probabil, asa cum am discutat si cu X (primul sponsor), pentru inceput voi fi nevoit sa apelez la experienta si abilitatile capatate in postul de mecanic.
Deasemenea sotia mea urmeaza in prezent cursuri de pregatire pentru coafura-cosmetica pentru ca Y (cealalta sponsora) care lucreaza de multi ani in acest domeniu, s-a oferit sa o ajute sa lucreze in acest domeniu foarte frumos si interesant. Speram ca vom reusi in ce ne-am propus.
-Si eu sper ca veti reusi, va doresc succes. Va rog sa veniti la ora 4 dupa vize, singur, fara Mihaela si Vlad.
Felicitari, succes in USA.
-Multumesc din suflet, am raspuns parca in transa, apoi m-am indepartat de ghiseu, m-am apropiat de sotie care ma privea intrebatoare nestiind de ce am terminat atit de repede si i-am spus doar atit: "am reusit". Fericiti, ne-am imbracat hainele groase pe noi, am echipat copilul si am parasit cladirea ambasadei despovarati de piatra de moara pe care am dus-o cu noi pina atunci. Abia ajunsi in strada am avut curajul sa ne imbratisam (parca de teama sa nu se razgindeasca cineva din ambasada) si sa privim spre Cer multumind lui Dumnezeu. Era ora 9 dimineata, cea mai lunga ora din viata noastra a trecut si un vis se implinise... O mie de sperante se nasteau...
Va doresc tuturor sa traiti acea clipa de gratie cu Divinul cuprins in ea.
Iosif

Interviul - fata nevazuta

Ma grabesc sa mai adaug citeva opinii + informatii despre interviu pentru ca probabil timp de citeva zile nu voi avea acces la internet. Mai intai multumesc sincer celor care mi-au transmis felicitari si urari de bine pentru viitor. Aceleasi sincere multumiri transmit tuturor celor care de-a lungul timpului au postat mesaje pe acest forum, mesaje din care am cules informatii care, sunt sigur, au contribuit si ele la reusita mea si a familiei mele. Nu in ultimul rind adaug si multumirile mele lui Alex, fara de care acest loc de intilnire al loteristilor probabil ar disparea.
Redau in continuare citeva informatii si opinii strict personale, legate de interviu dar si de pregatirea acestuia; va rog sa le luati ca atare, nu ca pe niste sfaturi care trebuie urmate neaparat.
1. Tinuta vestimentara la interviu cred ca trebuie sa fie ireprosabila. Nu cred ca exista vre-o scuza in fata consului ca, intr-una din cele mai importante zile din viata, un candidat la rezidenta americana sa fie altfel imbracat decit cu sacou+camasa asortata (sau alba) + cravata + pantaloni din stofa. Pentru doamne (domnisoare) tinuta trebuie sa fie la fel: eleganta si decenta. Nici o problema daca nu as fi avut haine adecvate(costumul de mire fiind impropriu momentului): as fi imprumutat de la prieteni si m-as fi exersat cu ele o zi-doua inainte de interviu pentru a ma misca cit mai natural. Dealtfel ar fi oarecum suspect ca o persoana care prezinta dovezi ca are mii de dolari in cont si alte mii in proprietati nu e in stare sa aiba un rind de haine moderne. Am vazut la interviu incredibil de multe persoane ( nu stiu daca erau si loteristi)neadecvat imbracate, cu blugi, pulovere, etc, chiar cu tot felul de accesorii pe cap. Si mai frapant pentru mine a fost faptul ca, desi in incapere era aer conditionat si o temperatura acceptabila, cred ca 90% dintre candidati nu si-au dat hainele groase de pe ei, ca si cum ar fi gindit :"oricum cred ca nu am prea multe sanse, n-are rost sa ma fac comod pentru ca nu va dura prea mult, voi fi chemat la ghiseu si voi fi respins". Iar de cealalta parte a geamului consulul era in camasa si cravata...
2. Dosarul pentru interviu l-am pregatit cu multa minutiozitate astfel : am ales 2 dosare plic elegante (care se inchid cu elastic)de culori diferite si putin mai mari decit o coala ministeriala pentru a incapea in ele (fara a le sifona) si diplomele de studii. Intr-unul am asezat in ordinea cunoscuta documentele solicitate (inclusiv dovezile de suport financiar de la banca si AOS) iar in celalalt dosar am pus celelate documente de care eventual as fi avut nevoie pe parcursul inteviului(cartea de munca si copia,actele de vinzare a proprietatilor si alte documente justificative, diverse diplome de la cursuri de perfectionare, etc). Am asezat fiecare document obligatoriu in ordinea original + copie xerox + traducere legalizata a originalului, le-am prins cu agrafe de birou negre si apoi le-am intodus in folii de nylon. Atunci cind mi-au fost cerute pe rind, le-am extras foarte rapid si usor din folia de nylon, fara teama de a le incurca, de a-mi pica agrafele pe jos, samd.
3. Pregatirea cu atentie a interviului se poate dovedi a fi decisiva in rezultatul final, mai ales cind suportul financiar pare a fi insuficient. Eu mi-am notat o serie de intrebari (multe dintre ele luate chiar de pe forum) si la fiecare in parte am elaborat raspunsul care mi s-a parut a fi cel mai credibil. Apoi cu doi prieteni americani (care m-au si ajutat citeva zeci de ore) am jucat sceneta interviului (in engleza) asa cum ne-am imaginat-o noi. In plus ei au avut si citeva intrebari surpriza asa incit pot spune ca chiar am simtit emotii in timpul repetitiilor. In plus e un mod interesant si amuzant de a exersa engleza. La fel de interesant poate fi si in romana. Important este ca raspunsurile sa nu fie invate mecanic ci gindite si exersate cu voce tare, fiind in acelasi timp capabili sa le adaptati (daca e cazul) la momentul interviului. Pentru o mai buna descifrare a mecanismelor unui interviu, util ar fi citirea unor carti (se gasesc prin librarii) de specialitate, chiar daca mai toate se refera la interviurile pentru ocuparea unui job. Se gasesc acolo destule sfaturi despre comportament, atitudine, tinuta, limbajul corpului, diverse trucuri,etc, iar unele cred ca pot fi folosite si de loteristi. Important este ca functionara romanca si consulul sa stie cit mai multe despre calitatile, atuurile personale, calificarile si experienta profesionala, capacitatea de adaptare la nou, atitudinea optimista si plina de incredere in fortele proprii (dar si de corecta autoevaluare), optimism, temperament samd...toate acestea ...inaintea momentului final-acela al dovezii suportului financiar. Imi pot imagina ca functionara sau consulul au de completat un formular(poate chiar au) in care trebuie sa evalueze si sa puncteze toate aceste criterii(si altele, inclusiv cele financiare) iar pe ultimul rind expresia :"persoana intervievata se/nu se califica pentru acordarea vizei, obtinind un numar de ____ puncte.
4. Intilnirea fata in fata cu un loterist care a trecut de interviu este in opinia mea importanta pentru ca are darul de a descrie atmosfera, de a limpezi pe loc toate neclaritatile si detaliile care macina pe fiecare inaintea interviului. In plus celelalte informatii, o evaluare a sanselor de reusita, a punctelor slabe si a celor tari precum si incurajarile unui loterist care a reusit vor fi cu siguranta foarte binevenite. Eu am gasit un loterist din Timisoara chiar pe acest forum (Antonioni) cind si-a postat descrierea interviului acum 2-3 luni. A fost suficient un telefon pentru ca, in spiritul solidaritatii de pe Forum, sa vina la noi acasa impreuna cu sotia si sa ne povesteasca cu lux de amanunte interviul lor. In plus incurajarile lor au fost ca o ploaie intr-o vara secetoasa. Si pe aceasta cale le multumesc si le urez suuces in Arizona, unde au ajuns de 3 zile.
5. Pentru cuplurile care s-au casatorit dupa cistigarea loteriei, va pot povesti cite ceva despre un astfel de cuplu care a avut interviul odata cu noi(de la ei am aflat). Erau la al doilea interviu, a trebuit sa aduca mai multe dovezi ca nu a fost o casatorie de convenienta( poze, caseta de la nunta chiar), carnetul de munca, AOS in original(la primul interviu au avut numai fax). Este foarte important ca cei doi proaspeti soti sa se cunoasca foarte bine: au fost intrebari de genul"unde v-ati cunoscut? in ce restaurant ati fost la prima intilnire? care este mincarea preferata a celuilalt?" etc. Recunosc ca desi sunt cu sotia mea de 10 ani, sunt unele intrebari la care nu cred ca as da acelasi raspuns ca ea (sper sa nu citeasca asta!), asa incit este foarte important ca ambii parteneri sa raspunda la fel. Se poate exersa intr-un mod placut chiar completind diverse teste de prin reviste (mai ales revistele pentru femei), teste de genul "cit de bine iti cunosti partenerul"? Probabil ca si librariile pot fi utile dar mai ales discutiile indelungi si la obiect cu partenerul de viata sunt cele mai importante. Este posibil ca majoritatea acestor interviuri sa fie purtate "sub presiune" adica, premeditat functionara sa aiba o atitudine suspicioasa, aparent rauvoitoare, acra, tocmai pentru a-i face sa se enerveze, eventual sa raspunda pripit sau sa se dea de gol in cazul in care casatoria este aranjata. Din experienta profesionala stiu ca acest tip de interviu se practica la angajare pentru anumite posturi, mai ales in cele care au si o componenta a muncii cu publicul (va dati seama citi dintre functionarii romani ar putea fi concediati dupa un astfel de interviu?) Ca sa inchei povestea, tinerii care au avut interviul dupa mine s-au tinut tare pina la capat, incapatinundu-se sa raspunda calmi si cu hotarire, privindu-se in ochi: "da, casatoria noastra este una reala". Ca sa intelegeti pina unde merge jocul psihologic, mi-au povestit ca la finalul interviului, functionara rominca le-a inapoiat pasapoartele (asta insemna ca au "picat" nu-i asa?), ei le-au luat calmi, fara sa protesteze si au plecat de la ghiseu pentru ca apoi, dupa ce facusera citiva pasi, sa fie chemati inapoi si sa le ceara pasapoartele. Au fost deci tari si au reusit.

Acestea ar fi citeva perceptii personale (deci evident subiective) asupra interviului. Nu sunt sfaturi ci doar opinii, daca cumva pot induce o perceptie eronata, il rog pe Alex sa stearga acest mesaj rugandu-l totodata sa accepte scuzele mele.
Daca voi mai avea lucruri pe care le consider important a le posta pe forum, o voi face pe parcurs. Deasemenea voi incerca sa povestesc experienta americana, asa cum va fi ea, dar asta prin vara dupa ce vom parasi Romania.

Va doresc tuturor tot binele din lume,
Iosif