Ionut Pele - Nashville 2003

[Alex4you]

Asa cum am promis, revin cu detalii legate de cazul nostru, in ideea ca poate cineva gaseste aici raspuns la vreuna din multele intrebari pe care fiecare dintre noi si le-a pus inainte de interviu.

In momentul cand am primit primul plic de la KCC, adica in Mai 2002, sotia mea era insarcinata in luna a 3-a. Binenteles ca ne-am bucurat foarte tare atat de faptul ca urma sa avem un bebe cat si de vestea ca am castigat la loterie, insa combinatia lor ne-a pus foarte tare pe ganduri. Imediat am inceput sa cautam informatii legate de State si de loterie si astea nu le puteam obtine decat de la cei care au trecut prin etapele astea si au ajuns acolo. Asa am dat de Alex, care ne-a dat primele informatii si ne-a adus cu picioarele pe pamant. Prima concluzie a fost ca sotia mea va naste in Romania. In sfarsit, am completat formularele (apropo, le-am batut la masina dar puteam la fel de bine sa le scriu de mana cu majuscule) si le-am pus la posta. Am facut prostia sa le trimit cu posta "obisnuita", fara confirmare de primire si am avut emotii mari ca s-ar fi putut "rataci". Dupa vre-o 3 saptamani am trimis un e-mail la KCC si i-am intrebat daca au primit formularele. Mi-au raspuns dupa cateva zile ca le-au primit si le proceseaza, asa ca m-am linistit. Nu pentru mult timp, pentru ca a inceput "febra" aia cu pozele. Am trimis si pozele separat, desi eram convins ca nu trebuie. Dealtfel, pozele care le-am trimis la KCC nici nu erau bune, ele fiindu-mi returnate la interviu.

A urmat apoi o lunga asteptare pana pe la inceputul lunii septembrie cand am primit invitatia la interviu pentru 3 oct. In momentul acela sotia era in luna a 8-a. Am sunat la ambasada si am intrebat ce optiuni avem. Tipele de acolo ne-au explicat cu multa amabilitate (dealtfel trebuie sa va spun ca de fiecare data cand am sunat au fost foarte dragute) ca putem sa mergem la interviu la data programata sau putem sa amanam interviul fara nici un risc real (exista riscul de a se epuiza vizele daca amanam interviul prea tarziu in vara). Chiar daca mergeam la interviu, luam vizele si apoi nastea sotia puteam sa luam copilul cu noi fara nici o probleme. Exista o procedura si pentru cazul acesta. Singura varianta pentru noi era sa amanam interviul, ceea ce am si facut. Pentru asta am urmat instructiunile lor: am trimis un fax la ambasada prin care ii anuntam ca nu ne putem prezenta la interviu la data stabilita si ca vom solicita o reprogramare. In octombrie a nascut sotia (avem o minunatie de fetita) si am sunat din nou la ambasada ca sa-i anunt. A trebuit sa mai trimit un fax prin care ii anuntam ca familia mea s-a marit, la care am anexat si o copie a certificatului de nastere. Am hotarat sa mai asteptam putin sa mai creasca fetita inainte de a merge la interviu. In sfarsit, am sunat din nou la inceputul lui Ianuarie si ne-am programat la interviu pentru 19 Februarie. Intre timp i-am facut si fetitei pasaport (si credeti-ma ca nu e usor sa faci poze unui copil de o luna care nu-si poate tine capul si care in momentul ala vrea sa doarma si nu are chef sa deschida ochii).

Am facut analizele la Biomedica insa acum cred ca asi alege alta clinica. Nu mi-a placut doctorul care ne-a facut controlul general (am nimerit un "ciufut" de mos caruia parca ii era ciuda cand ii spuneai ca nu te-a durut aia, ca n-ai avut boala cutare, si care era foarte suparat ca nu adusesem de la doctorul de familie evidenta tuturor bolilor pe care le avusesem pana atunci desi nimeni nu ne spusese de asa ceva la telefon), nu mi-a placut ca a trebuit sa stam destul de mult timp acolo si, binenteles, nu mi-a placut ca a trebuit sa mergem la Spitalul de Urgenta pentru radiografii. Oricum, plicurile au fost sigilate, ceea ce inseamna ca nu avem probleme de sanatate. Am fost fara fetita la interviu (ne-au spus la telefon ca se poate), insa a fost obligatorie prezenta ei la vizita medicala. Copii nu fac radiografii pulmonare si nu li se ia sange pentru analize, fac doar controlul general si diferenta de vaccine. Desi bebelusul nostru era "la zi" cu vaccinele, tot a trebuit sa mai faca unul, conform schemei lor de vaccinare.

In sfarsit, momentul cel mai important este interviul. Trebuie sa va spun din nou ca au fost foarte draguti cu noi si ca tot timpul am simtit faptul ca eram privilegiati fiind castigatori la loterie. Am citit pe forum tot felul de critici la adresa functionarelor romance de la ambasada. Pot sa va spun un singur lucru: daca vreti sa vedeti o adevarata scorpie mergeti la Ambasada Canadei si o sa intalniti acolo una blonda la ghiseu. Fetele de la Ambasada Americana mi s-au parut foarte amabile iar tipa de la ghiseul 5 e o dulce. Prima intrebare (care a destins atmosfera) a fost: "ce mai face fetita? cate luni are acum?" Asta pentru ca sunasem de multe ori si tipa stia totul despre noi. De aceea i-asi sfatui pe cei care au neclaritati sa sune la ambasada. Nu cred va tine nimeni cont de cate ori sunati si in nici un caz asta nu va penalizeaza in vre-un fel, cu conditia sa vorbiti civilizat, binenteles. A urmat apoi predarea documentelor in ordinea pe care o stiti deja: original, copie ("xerox") a originalului si traducere legalizata. Nu trebuie sa traduceti certificatele de tip nou si nu trebuie sa faceti copii la traduceri. Ei va returneaza originalele si pastreaza copia + traducerea. Am mai avut un formular DS230 cu datele fetitei pe care l-am predat tot la interviu. Ne-a spus de la inceput ca pozele nu sunt bune. Atentie la poze, luati o rigla si masurati imaginea: trebuie sa aiba 30mm in inaltime de la partea de sus a parului pana sub barbie si 26mm pe latime. Toleranta pe care o accepta ei este foarte mica fata de dimensiunile astea. Exista un studio foto "agreat" de ei, acela de pe Magheru in fata magazinului Eva. Ca dovezi de suport material am avut hartie de la BCR cu ~$9,000, actele masinii (Dacia din '96) si Affidavit. Mai aveam un raport de evaluare pentru bunuri (de genul mobila, etc.) facut de un expert autorizat dar pe care nu l-au luat in calcul, asa ca va sfatuiesc sa nu dati banii degeaba pe asa ceva. (Va dau o sugestie in legatura cu contul bancar insa nu garantez ca merge in toate cazurile: este important ca sa aveti un cont cat mai �vechi�, adica data cand l-ati deschis sa nu fie recenta. Nu conteaza cati bani aveti in cont. Puteti sa faceti cate depuneri vreti in ultima perioada iar atunci cand scoateti hartia de la banca cereti sa fie specificat doar numarul contului, soldul curent si data la care a fost deschis.) Prietenii nostrii din America reusisera sa obtina o oferta de munca pentru mine chiar cu o zi inainte de interviu asa ca le-am spus si treaba asta. Dupa o pauza de cateva minute ne-a chemat "consulul" care ne-a pus sa juram si sa semnam, dupa care ne-a spus ca o sa primim vizele imediat ce venim cu oferta de munca. Daca pentru alte documente merge si o copie trimisa prin fax sau e-mail, oferta de munca trebuie sa fie in original pentru ca are pe ea o semnatura si este si legalizata. Poate ca daca nu le spuneam de oferta de munca primeam vizele atunci (sau poate nu!). In legatura cu Affidavit-ul m-a intrebat doar de la cine il avem (eram pregatiti si cu W2, just in case). In concluzie, n-am primit vizele la prima incercare. Am asteptat sa vina originalul prin posta (a facut o saptamana cu posta rapida). Dupa ce l-am primit am sunat din nou la ambasada si am stabilit o noua programare. De data asta totul a fost in regula si dupa ora 16.00 am luat vizele.

A-si vrea sa va mai spun faptul ca nu am avut nici un fel de probleme datorate amanarii interviului. Nimeni nu ne-a reprosat in vre-un fel chestia asta. Nu vreau sa incurajez pe nimeni sa isi amane interviul, vreau doar sa le spun acelora care sunt nevoiti sa faca chestia asta ca se poate dar cu conditia sa urmeze instructiunile celor de la ambasada. Situatia poate deveni periculoasa daca se amana prea mult si se ajunge prin iulie sau august, pentru ca exista riscul sa nu mai fie vize disponibile.

Cat am asteptat la interviu am surprins niste cazuri mai ciudate (probabil ca fiecare e putin �ciudat� in felul lui). Un tip a fost descalificat din cauza semnaturii (atentie: semnatura de pe formularul de participare la loterie trebuie sa coincida cu cea de pe pasaport si cu cea din formularul DS230, am auzit asta de la �consul�). A mai fost cineva care a fost mai smecher: in loc de semnatura avea scris numele pe scrisoarea de participare. Nu stiu daca a luat viza sau nu, dar e clar ca nici chestia asta nu merge. Scrisorile de participare fusesera trimise din State in ambele cazuri. Concluzia este ca trebuie sa aveti grije cum va semnati pe formularul de participare la loterie. Nu tine chestia cu �am mai multe semnaturi� pentru ca �in America fiecare individ are o singura semnatura� � zice �consulul�.

Mai era un tip care vroia sa mearga in Arizona dar avea Affidavit din Louisiana (sau invers). Cred ca nu stia ca poate sa-si schimbe destinatia in State si sa spuna ca merge la cei de la care avea Affidavit.

Si inca o chestie: trebuie sa stiti numarul de telefon al sponsorului sau al persoanei unde veti merge in America, in cazul cand nu l-ati trecut pe formular. A fost cineva caruia i s-a cerut si a trebuit sa dea o fuga dupa el. Dealtfel si mie mi s-a cerut dar il aveam trecut pe formularul fetitei.

Cei care au mai mult de un Affidavit sa stie ca vor fi luate in considerare doar daca sunt din acelasi stat.

Cred ca una din cele dificile probleme este gasirea unui sponsor. Am trecut si noi prin asta. Vorbisem cu o cunostinta care locuieste in California si care venise sa-si vada parintii in Romania si obtinusem promisiunea ei ca ne va trimite Affidavit. Dupa ce a ajuns acolo a dat un telefon la cineva sa ne anunte ca nu poate sa ne ajute si am ramas �in aer�. Atunci am inceput sa cautam cu disperare pe cineva care sa poata (si sa si vrea) sa ne ajute. Asta a insemnat nopti intregi pierdute cautand pe �net tot felul de organizatii si asociatii ale romanilor din America. Am gasit un site cu anunturi gratuite care urmau sa apara intr-un ziar romanesc in State. Am scris un anunt acolo si dupa un timp am fost invadat cu e-mail-uri si chiar telefoane de la oameni care citisera anuntul in ziar si care voiau sa ne ajute. Erau romani din aproape toate colturile Americii. A trebuit sa le multumim si sa le refuzam oferta pentru ca intre timp gasisem o familie care voia sa ne ajute si in care aveam si continuam sa avem toata increderea. Ce se intamplase de fapt: Alex(4you) daduse adresa noastra Cristinei Leseanu din Nashville, Tn si ea ne-a contactat pe e-mail. Din acel moment pot spune ca am gasit rezolvare la toate problemele. Le multumesc inca o data lui Alex si familiei Leseanu pentru sprijin. Asadar, sunt oameni care sunt dispusi sa ajute. Poate pentru ca si ei au fost ajutati la randul lor. Sau poate tocmai pentru ca ei nu au gasit sprijin atunci cand au avut nevoie de el si vor ca situatia sa nu se mai repete si cu altii. Sau pur si simplu din omenie. Nu trebuie decat sa-i cautati si sa-i convingeti ca meritati sa fiti ajutati.

Ca o concluzie, in cazul nostru a fost foarte important sa avem rabdare si sa luam lucrurile �step by step�, asa cum zice Alex. Am depasit o etapa grea (a obtinerii vizelor) si acum urmeaza alta, a adaptarii la stilul de viata american. Suntem constienti ca o sa ne fie greu la inceput dar stim ca merita sa facem efortul asta pentru noi si mai ales pentru fetita.


Bafta!


Ionut.