Dupa 3 saptamani de America/Phoenix - prima parte

[florinp]

Dupa 3 saptamani de America, iaca ma asez si eu sa scriu despre experienta noastra de pana acum din Phoenix, unde am hotarat sa stam pentru o vreme.

Dupa cum observati inca din prima fraza nu am talent la scris. Mi-ar place si mie sa am o picatura din acest dar si sa fac ceva mai atractiv acest post, dupa cum se reuseste aici (http://poveste-despre-america.blogspot.com/).

Scopul acestui post este unul simplu. Sa foloseasca macar unui singur viitor loterist, care de obicei are o groaza de intrebari, firesti la urma urmei. Si dupa ce mai citeste si o groaza de posturi negativiste (despre acea America urata, despre cartiere in care lumea se impusca si in care politia nu mai intra dupa ora 16, despre salarii sub 1000 de dolari pe luna si multe altele de genul asta ), se intreaba daca mai are rost sa vina aici. Si sa mai stiti ceva- eu cel putin asa cred- romanii care reusesc aici, nu prea scriu pe forum. Cel mult , il mai citesc.

Dupa 3 saptamani e clar ca nu sunt eu in masura sa dau sfaturi, sau sa zic daca e bine sa vii aici sau nu. Si cred ca nici peste 10 ani nu voi fi calificat. Ce vreau eu , ca din povestea mea, sa traga invataminte doar cei care o sa se regaseasca cat de cat in ea. Ca si multi alti emigranti, care intr-adevar stiu ce zic, declar sus si tare: fiecare emigrare este personala si de obicei diferita de a altora. Sunt prea multi factori care duc la aceasta diversitate si care fac dificila existenta unor experiente asemanatoare : personalitate, profesie, educatie, nivelul limbei engleze, cuantumul banilor adusi din Romania, noroc, locul in care ajungi in America, network-ul de start etc.

Acum despre noi. Suntem din Iasi, avem 28 de ani. Irina e asistenta medicala ( si cam de asta am vrut sa venim aici � daca muncesti mult si iei licenta de RN, poti sa ai o cariera destul de bine platita � intre 50000 si 100000 pe an). Eu sunt mai �instabil� professional ( scoala- marketing si resurse umane; 6 ani de televiziune -regizor emisie, editor video si pt 3 luni producator al unei emisiuni de IT - in Iasi � Europa Nova, Antena 1 si PRO TV - si un inceput promitator in web development. De fapt asta vreau sa fac si aici. Sa lucrez pe partea de IT si incetul cu incetul sa-mi fac o cariera.

Am ajuns pe 15 iunie aici. Drumul a fost cam lung � puteti sa treceti peste el :
Iasi-Bucuresti, plecat cam pe la 00.30 din Iasi, ajuns pe la 6.00 in Bucuresti, avion la 08.30. Emotii si un gol urias in stomac. Nu credeam ca o sa-l am dar iata ca a fost. Rulat pe pista, intors inapoi, ca unui pasager i-a venit rau, stat 30 de minute sa-l dea pe ala jos si bagajele lui . 3 ore si ceva pana la Londra. 4 ore si ceva in Londra in terminalul 5 care e cel mai nou si arata ca un mall, dar 4 ore sunt totusi cam mult. La imbarcare vazut o groaza de americani, care la oboseala care o aveam, mi se pareau cam urati. Stat cam o ora pe pista ca cica marele Bush � numai de bine si multa sanatate ii doresc, intr-o galaxie indepartata daca s-ar putea- ateriza atunci pe Heathrow. Decolat in cele din urma, ajuns la Atlantic, aruncat combustibil deasupra oceanului, intors la Londra, din cauza unor probleme tehnice cu aerul conditionat. Stat inca vreo 2-3 ore, discutat cu americanii, foarte rabdatori de altfel. Decolat in cele din urma si dormit din cele 10 ore de zbor, 8 ore.

Aterizat in cele din urma in Phoenix, 9 si ceva seara. 2 randuri la control : unul pentru cetateni, unul pentru ceilalti. Ne-am asezat si noi la �ceilalti� bineinteles. Scoatem noi plicurile galbene, poate, poate ne baga cineva in seama. Nimeni. Ajungem la o tante care impartea ea randul cu �ceilalti� si te trimitea spre ghisee ( unde te intrebau �business or pleasure� � de fapt nu stiu daca e asa). Si acea tante iaca ne da nu stiu ce formulare de completat, dupa ce ii explicam noi ce si cum Eu din ce citesem pe forum, nu stiam de nici un formular, dar ne apucam noi si completam. Pana terminam noi treaba se cam termina si cu cetatenii si cu "ceilalti". Vine o alta tante dinspre zona unde fusesera cetatenii , ca ne vazu plicurile galbene si ne lua rapid, dupa ce ne zise ca nu stiu cum se face ca tot timpul suntem ultimii. Dupa ce trecem cu pasapoartele pe la un ghiseu cu un nene care nu ne intreba nimic, nici macar �business or pleasure�, intram intr-o cusmelie cu tot cu bagaje, catel si purcel, o ia pe Irina si mie imi zice sa iau un carucior. Eu nu inteleg si ma duc sa incerc sa vorbesc la telefon - da de unde semnal-. Ma cheama ea rapid si imi zice vreo doua ca nu am adus carucior si ma proceseaza si pe mine in 2 minute- amprente cu cerneala. Ne zice bun venit si somn usor.

Ajungem dupa nu stiu cate scari si lifturi in sala de asteptare unde ne astepta Mircea. Banuiesc ca va inchipuiti ca e vorba despre mult controversatul Mircea, cel banat de pe acest forum. Ne salutam si incepem sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine, ca eu pe mess nu prea stau. Prefer comunicarea face to face daca este posibila.

Si iata ca Mircea este un om normal, comunicativ si iaca stam la o bere doua pana la 3 noaptea. Mai comandam si un laptop de pe net, ca fara el, cam geu. A doua zi trezirea, ca avem treaba. Mergem la administratia complexului, rezolvam cu toata hartogaraia, cu banii si dupa aceea mergem la o companie de IT, in Scottsdale, unde lucreaza un roman de aici din complex, sa-i zicem SEP. Cautau PHP-isti, am lucrat eu pana acum mai mult pe IT. Draguti, zambitori. Eu imi probez engleza de balta. In 20 de minute terminam. Ei zic ca o sa ma caute, eu cam nemultumit de prestatia mea. Si s-a dovedit ca am avut dreptate. Nu m-au mai cautat. Macar am ramas cu experienta.

In prima saptamana am mers la IKEA de 4 ori. Luat masa, pat, saltea si alte cateva lucruri necesare in casa (destule de fapt daca ma gandesc la banii care s-au dus). Intalnit si alti romani de aici din complex : C si O � ieseni ca si noi, veniti din Australia, avand si cunostinte comune din Iasi � frumos, G si M � au un copil nascut aici iar G lucreaza toata ziua, L si C � de vreo 7 ani, veniti din Boston). Ar mai fi 2 familii, dar nu prea le-am cunoscut (S si M � si-au cumparat o casa chiar cand am venit noi si SEP care nu prea e sociabil din cate am inteles).

Ne-am intalnit si cu T si E, care au tinut legatura cu noi, dupa ce am luat interviul. Si cred ca T, chiar asteapta sa-mi scriu povestea. Am fost la ei acasa in primul week-end si ne-au dus si pana la Sedona. De atunci ne-am mai intalnit de cateva ori (distanta e cam mare � 30 de mile), dar o facem cu placere si speram ca in timp sa se lege o prietenie frumoasa.

Am mai fost in celelalte weekend-uri in vizite (al doilea la D � o moldovenca ca si noi � super de treaba), iar ultimul la o intalnire la care erau mai multi americani. O viata sociala care ne tine in priza. Am fost la cinema, la restaurant, baut mai multa bere ca in Romania.

Am intalnit un prieten de-al lui Mircea, american din Texas, super vorbaret si care ar putea sa gaseasca o id�e de afacere si intr-o conversatie cu Maica Tereza. Noua ne-a placut foarte mult.

Deci poti sa ai o viata sociala destul de frumoasa si aici, daca nimeresti bine si daca esti sociabil din fire. Daca esti mofturos ( ca ala are nasul stramb, ca celalalt are o cocoasa sau altele de genul asta), s-ar putea sa respiri cam singur aerul de America.

Ce-am rezolvat pana acum: primit SSN (avut grija si mers la imigrari/ sa nu va bazati neparat pe actele de la aeroport), inscris pe Irina la Arizona Board of Nursing si pentru dat NCLEX (examen de medicina) . De rezolvat: asteptam green card, driver license (speram noi sambata asta), masina (saptamana viitoare), job (eu am un interviu vineri � sa dea Domnul), luat licenta Irina (speram cat mai repede)

Ce vreau sa mai zic ca atunci cand ajungi aici ar cam trebui sa ai bani pentru mobila, pentru depozite, si pentru o masina. Si daca e posibil, sa mai ai bani si pentru vreo 6 luni ,ca sa stai putin linistit cu obtinerea jobului (daca vrei unul calificat). Noi am avut noroc si am platit depozit doar pentru energie (260 de dolari care ii vedem dupa 18 luni). Depozit la apartament, doar 25 de dolari (multumim frumos lui Mircea pentru asta). La internet, nu am platit, doar modemul 60 de dolari.

Si daca tot sunt aici sa spun cheltuielile curente : energie � 70-90 de dolari vara, mai putin in restul anului; internet: 34; chirie-800 � poate sa fie si mai ieftin si mai scump, conteaza unde vrei sa stai; plan telefon, nu abonament ca acolo iti cere deposit-44 de dolari; asigurare apartament- 12 dolari. Mancarea costa cam cat si in Romania. Per total nu sunt mari diferente.

Masina nu avem deocamdata, deci nu pot sa va zic cum e treaba cu benzina. Conteaza in primul rand unde ai serviciul fata de locul unde stai. Iar distantele aici in Phoenix, cel putin, sunt �generoase�: daca ai intre 5-10 mile pana la servici te poti considera fericit.