Calatorie in propria casa

[Boema]

Mi-a scris ceva lume sa ma intrebe de ce n-am mai scris.

N-am mai scris fiindca am fost in Bucuresti unde am calatorit in propria casa, adica am renovat cam a zecea parte din ea, eu si inca vreo zece oameni timp de vreo zece saptamani.

Am calculat ca (daca si cand) termin de renovat un apartament interbelic absolut oarecare din centrul Capitalei, cu banii aceia (desi cu ei n-as reusi sa cumpar nici macar o garsoniera ceausista intr-un cartier marginas al Bucurestiului) as putea face inconjurul restului lumii. Lumea normala.

In ramura imobiliara, Romania s-a desprins de lumea normala precum un satelit de planeta sa, si graviteaza in propria sa orbita.

Bucurestiul e plin de femei care se zidesc in propria casa ca Ana lui Manole. Asta fiind varianta fericita. In majoritatea cazurilor nici nu salasluieste vreun barbat de talia lui Manole acolo. Ceea ce n-o impiedica pe femeia romana sa se zavorasca, preventiv, la domiciliu, intre termopane, usa metalica cu broasca chinezeasca, rigips german si gresie spaniola.

Acum am ajuns sa inteleg femeile care freaca gresia in fiecare zi in genunchi pana se oglindesc in ea, si cand nu mai au nimic de lustruit cad in depresie. Gresia aceea din perete in perete este calatoria de care s-au lipsit ca sa aiba o casa.

Va invit sa va desfasurati aici, din cand in cand, cum ati calatorit in propria casa si gradina, la oras sau la sat, oriunde in lume, ce ati descoperit ca aveti si nu ati stiut (eu aveam un cufar de zestre, un racitor, un teanc de grinzi de brad, hartie ceruita de dublat panzele de tablouri, intreaga norma de sticle si borcane pe trimestrul I al anului 1989-1990 care urma sa se predea pesemne la scoala dar in decembrie nu s-a mai predat, plus o insecta simpatica ce se hraneste cu cele antipatice si careia in zadar m-am straduit sa-i aflu numele), ce ati inlocuit (am inlocuit un tablou electric din acela cu izolatii de marmura), ce ati pastrat (am pastrat tot minus trei camioane cu varf), ce ati daramat, ce ati plantat si ce a rasarit.

Fotografiile, pentru cine are si stie darui, sunt un plus.