Banatul

[Boema]

2-6 iulie 2005

Daca Bucurestiul nu ar fi existat, ei bine, nu stiu daca ar fi trebuit inventat, in special dupa 5 ani de absenta, dar exista consolarea rapidului Valahia. In haosul grevei trenurilor agentia Nord brusca, rastita si blazata precum toata Capitala imi ofera singura varianta posibila: vagoane directe de Resita nemaiexistand pe moment, daca nu vreau sa raman blocata in Caransebes trebuie sa circul pana la Timisoara de unde exista un autobuz pana la destinatia mea. Astfel pierd numai jumatate de zi in loc de o zi intreaga. Sun la Timisoara, nu raspunde nimeni, haos si acolo, sun la Resita, mi se confirma, revin la agentia Nord care imi incaseaza un milion si ma concediaza ca la scoala. Vorbesc romaneste cu prudenta, mestec fiecare silaba ca pe un fruct cam acru, limba asta de 5 ani n-am mai pronuntat-o la fata locului, si locul nu mai e al meu decat pe hartie si pentru un plus de siguranta, proprietara in Bucuresti am devenit tarziu si as zice chiar retrospectiv, orasul il frecventez prin corespondenta cand am nevoie de cate un act.

Banatul nu l-a frecventat niciodata prin corespondenta, ca atare 8 ani nu l-am mai frecventat deloc, si mi-e teama ca s-ar fi schimbat, ori ca m-am schimbat eu. Ma urc noaptea in trenul plin de oameni nervosi si obositi, n-a mai platit nimeni doua milioane la vagon de dormit cu greva asta, ne urcam toti la clasa a doua sa fim incomozi si treji cand se ajunge la Caransebes, poate da Dumnezeu si putem schimba vagoanele, sa trecem din cele de Timisoara in cele directe de Resita si sa ne raspandim fiecare pe unde avem treaba cu adevarat. Ploua pe coridor, apa se prelinge si in compartimente. Pe la 4 dimineata apar Baile Herculane si se face tranzitia de la Oltenia, astept sa apara salcia din gara din Caransebes. Salcia ori n-o vad eu, care in general nu vad bine, ori au taiat-o, insa vesti bune: ne grabim sa schimbam vagoanele, si incep sa alerg cand pe peron, cand pe terasament dupa locomotiva fantoma la care trebuie sa ne ataseze, cand dupa vagoanele aferente, care execute manevre ciudate. Exercitiul asta nu-l stiam din copilarie, stateam fericita la fereastra si ma bucuram de peisaj.

"Te grabesti la maritis ?" ranjeste un conductor fara dinti, si defectul de dictie nu reuseste sa ciunteasca nimic nici din peisaj, nici din amestecul distant de picaturi de roua si amenintare de ploaie al oricarei dimineti din Banat, nici din accentul local, intonatia care-mi staruie in minte de atatia ani, si nici din Caransebes, care frumos e si fara salcie. Ii explic omului ca ma grabesc date fiind particularitatile situatiei mele, si ma intreaba la randu-i daca nu sunt Sorina din Gavondari venita in vizita de la New York, fiindca asa se vorbeste prin zona, Sorina era asteptata tot in dimineata asta, cu surle si tobe, dar greva a dat totul peste cap, nimic nu e sigur.

Ii explic omului ca nu sunt Sorina dar nici mult nu mai am, si cu ajutorul entuziast al celui care a descoperit un conjudetean si a mai adaugat un nume la cartea telefonica fara fir a emigratiei locale spre America, escaladez terasamentul si patrund in vagonul de Resita. Conductorul nici nu-si da osteneala sa verifice biletele de Bucuresti, plecam insa cu cateva minute inainte de ora fixata, bine am facut ca m-am grabit la maritis altfel imi asteptam alesul pana la ora 16. 30 in persoana altui mecanic de locomotiva.

Pe drum ascult teoriile despre fericire ale unui scriitor de vagoane de la Anina platit cu 14 milioane pe luna ca sa parcurga si sa noteze 5 km de linie ferata pe zi, incerc sa impart mintal cati lei vin pe metru, apoi renunt, data fiind inutilitatea studiilor superioare pe care o subliniaza interlocutorul meu, aflat in prezent in concediu de paternitate cu 85% din salariu timp de doi ani si traind, ca tot banateanul, cu masa asigurata din legumele din gradina si porcul din curte. Sar intr-un taxi din Resita, restul circulatiei fiind in greva, si trec prin defilee inguste si dealuri albastre pana debarc la primaria stil austro-ungar din orasul meu natal, care niciodata n-a fost mai frumos, chiar si pe ploaie.

Orice panica este inutila, Banatul nu s-a schimbat si nici nu se poate schimba, fiindu-si siesi suficient. Pentru o zona a tarii cu vreme atat de capricioasa- vorbesc cel putin de depresiunea mea miniera unde se strang precipitatii ca intr-o galeata- nicaieri nu s-a beneficiat mai mult in Romania de fiecare raza de soare ca in Banat, si asta spune tot.

[DorinTe]

Superb! M-am regasit cumva si eu prin locurile acelea (prietenii stiu de ce )

Alte impresii? Poate si din orasul tau natal (unic de altfel in tara, ca e singurul oras in care trenul opreste de 4 ori).

Dorin

[Boema]

Originally Posted by DorinTe

Superb! M-am regasit cumva si eu prin locurile acelea (prietenii stiu de ce )

Alte impresii? Poate si din orasul tau natal (unic de altfel in tara, ca e singurul oras in care trenul opreste de 4 ori).

Dorin

As vrea sa te contrazic, dar nu pot, intr-adevar dupa Moscova se pare ca suntem orasul european cu cel mai mare numar de gari. Noutati si impresii? Cand a dat faliment reteaua de autobuz de stat, o chelnerita intreprinzatoare a unit aceste gari printr-un sistem de taxiuri care strabat localitatea de la un cap in altul contra a 10 mii de lei de persoana. Adica un leu nou. Inventia s-a vandut ca painea calda. Fiindca in continuare orasul e risipit, primaria e in deal, spitalul e in vale, biblioteca e in deal, internetul in vale, afara doar daca nu vrei sa-ti tragi internet acasa cum ti-ai tras si canale nemtesti, si sarbesti, si atunci soseste "omul cu monopolul" si te branseaza in aceeasi seara, cat despre biblioteci au si profesorii si doctorul si preotul, mai bune decat cea comunala, biblioteci durabile, de generatii, din care poti imprumuta o carte-doua pana ti-o refaci pe a ta.

N-as putea sa-ti spun ce lipseste in acest oras ori daca lipseste, mie mi se pare ca este complet, doar ca evident pentru teatru si opera trebuie sa faci doua ore pana la Timisoara, iar pentru ambasade etc. - o noapte pana la Bucuresti. In rest, ai si canalizare si apa curenta- ai si pompa si fantana in curte, asa, pentru orice eventualitate, vinzi livada-cumperi padure, vinzi coasta de deal- cumperi vie, si alte tranzactii tipic banatene.

Vara nu-ti trebuie aer conditionat, o cheltuiala in minus fata de Bucuresti in casele reci, cu solemnitatea lor de dupa usile de sticla dintre camere ce conserva racoarea. Iarna soba merge cu gaz, si odaia cealalta ditamai teracota duduie cu lemne. Asa, pentru orice eventualitate. Daca Doamne fereste se stinge gazul? E ca si cum n-am duce prunele toamna la cazanul de tuica.

Masa e asigurata prin produse in casa, curte si gradina, salariul se economiseste integral, lumea circula spre Budapesta, Berlin si Viena, orasul traieste bine si doreste sa traiasca si mai bine, inundatiile au ajuns acum un an doi numai pana la dunga patului, ziduri au spart putine si case n-au maturat mai deloc, victime n-au fost, oamenii s-au refacut repede, oameni reci, tenaci si incapatanati, care chiar si intre ei, in localitate, devin comunicativi numai dupa ce s-au scurs trei-patru generatii.

Nu stiu ce lipseste aici ori ce-ar mai putea fi de dorit, fiecare are curtea lui si zidul lui dupa care traieste, si uneori seara iese in poarta sa priveasca apusul de soare intr-o barfa inofensiva. Nici nu apuci sa pui piciorul in localitate ca a aflat toata lumea, printr-un sistem pe cat de tacit pe atat de eficient, si fara asistenta internet cafe-ului din vale. Te-a vazut cineva la bariera din deal- peste un sfert de ora se rememoreaza la brutarie stabilirea strabunicului tau in localitate, esti salutat cu duiosie cand treci sa-ti iei painea, ti se ureaza bun venit si esti intrebat ce casa ai venit sa cumperi. Fiindca, in definitiv, lumea iti citeste gandurile, si de aici nimeni nu pleaca prea departe, nici chiar Sorina din Gavondari.

Ei, sper ca te-am distrat putin. Dar toate astea le stiai si tu.

[DorinTe]

Da, mi-ai trezit amintirile.....

Oare sa mi se para mie sau chiar te gandesti la o intoarcere definitiva in Ro? Sincer, m-ar mira sa alegi sa te intorci in orasul natal (oare de ce ii tot ocolim numele, ca lumea incepe deja sa isi puna intrebari) pentru ca, asa dupa cum recunosti si tu, viata culturala acolo nu este deloc in primul plan. Iar acum, te-ai "obisnuit rau" prin NY

Dorin

[Duduka]

Felicitari, Boema, pentru franturile de jurnal, esti cu adevarat o naratoare de invidiat!

[Virag]

Oare sa mi se para mie sau chiar te gandesti la o intoarcere definitiva in Ro?

Tocmai am vazut un film cu/despre Elie Wiesel, in care la final spune cum dupa cincizeci de ani s-a intors in Sighetul natal, a sapat sub un copac unde ascunsese de nemti ceasul de aur pe care-l primise de la bunicul sau (pesemne ca si bunicul sau il primise de la bunicul acestuia). L-a gasit, l-a curatat, l-a "ascultat", apoi l-a ingropat la loc.

Parca Resita este insa mai vie, asa ca nu mai fac pronosticuri ...

[DorinTe]

Originally Posted by Virag

Parca Resita este insa mai vie, asa ca nu mai fac pronosticuri ...

Asa o fi (ca eu de acolo sunt), doar ca.... Boema nu e din Resita. E din orasul in care trenul opreste de 4 ori

DorinTe

[Virag]

He-he, banatenilor, nu degeaba sunteti fruncea, ca eu chiar daca am calculat inainte si tot nu am nimerit. Mai la sud de Deta nu am fost niciodata in Banat. Cred ca prin contributia celor de la clubul de net am gasit ca de fapt sunt cinci gari, doar patru functionale (hei, n-ati spus ca de fapt trei sunt halte).

[Boema]

Originally Posted by DorinTe

Oare sa mi se para mie sau chiar te gandesti la o intoarcere definitiva in Ro? Sincer, m-ar mira sa alegi sa te intorci in orasul natal (oare de ce ii tot ocolim numele, ca lumea incepe deja sa isi puna intrebari) pentru ca, asa dupa cum recunosti si tu, viata culturala acolo nu este deloc in primul plan. Iar acum, te-ai "obisnuit rau" prin NY

Dorin

Sa spunem ca imi place sa am case de vacanta. Cea din Bucuresti are chiar haz... doua saptamani pe an. In Banat, in conditii de cablu, internet si carti la indemana, poti sta si trei luni ca doar respiri aer curat si trece vremea mai repede... nu ca in Bucuresti unde nu faci decat sa schimbi gresia si faianta, iar zugravesti, iar raschetezi parchetul, iar spargi faianta... Cum contribuie faianta asta pozitiv la starea de sanatate nu stiu.

Ca sa castigi bani in Romania in ziua de azi iti trebuie talente pe care eu nu stiu daca le mai am. Dar ca sa-ti cheltuiesti banii in Romania nu te opreste nimeni, ba chiar iti da si restul corect... intelegi ce vreau sa spun.

Asa ca daca te intereseaza investitiile nu prea departe de Resita, uite aici: 4 euro mp la pamant agricol, 10 euro mp un deal (zona de agrement!) si 20-25 mii euro o casa, afara doar daca n-o fi vreo casa cu etaj si terasa. Asta pentru cine intreaba. Pentru cine cumpara, sunt convinsa ca putem ceda si vreo gara-doua din cele superflue, precum Croatia isi cedeaza insulele.

Depinde ce anume vrei. Ce vreau eu, de pilda, este foarte specific si costa ceva mai ieftin fiindca in partea aceea apele au intrat in gradini si vor mai intra, dar pe mine nu ma intereseaza dovleceii, n-am rabdare
sa-i cultiv. Asa ca mi-am facut deja un borcan cu economii pe care scrie PEISAJ, voiam sa trec pe eticheta numele orasului cu patru gari dar sunt prea superstitioasa. Stii cum se spune: de ce-ti doresti sa nu vorbesti, ca dupa aceea nu mai implinesti.

[SorinTgM]

Senzatziile rvederii locurilor de bastina sint(cred) aceleasi ca e Resita, ca e Popesti-Leordeni ori alt catun...( hai lasati peroratia cu banatu-i fruncea, cind vine vorba de Ardeal va datzi ardeleni sadea )

Imi amintesc cum evoca Cioran de-a lungul anilor parizieni plaiurile din Rasinari... sa-mi dea cineva o bere si o tzigara ca ma ia cu melancolii...