De la Soare Rasare la NY, pornind catre o noua viata

[MihaiL]

Dragii mei,
Dupa cum unii dintre voi stiti deja, am avut o saptamana plina. Am traversat jumatate din glob in timpul asta si am vazut multe locuri noi.
Totul a inceput cu vacanta de Craciun, am plecat din Tokyo pentru o luna de pe 17 Decembrie.
Dupa interviul de pe 28 Decembrie din Bucuresti la care am luat vizele, am fost la munte, am petrecut un Revelion extraordinar cu prietenii si apoi am venit acasa. Verificandu-mi mailurile, am aflat ca ma cheama unii din New York la un intervium mai dadusem 2 interviuri telefonice cu ei de cand eram in Tokyo.

Asa ca pe 12 ianuarie am plecat la New York pentru interviu (singura, copilul si sotul au ramas in tara). Prietenii nostri, cunoscuti pe forum, m-au asteptat la aeroport asa cum stabiliseram dinainte.
Am venit cu Virgin Atlantic, zbor de 3 ore pana la Londra si apoi 7 ore Londra – New York. Era cea mai ieftina varianta pe care o gasisem, toata lumea imi recomandase sa zbor cu o companie mai puternica, dar m-ar fi costat prea mult. Cei care ma asteptau la interviu, imi plateau zborul, dar nu mi-am permis sa iau o varianta mai scumpa ca si asa luasem bilet dus intors. Am gasit 2 ways cu 560Euro, open pe 6 luni, nu aveam cum sa ma intorc prea curand. Exista cu cehii si la 300 euro, dar bilet fix pe o luna.

Am aterizat pe Newark, pentru ca era mai aproape de prietenii mei. Dupa trecerea frontierei am intrat cu plicul galben si viza la Immigration-ul de pe aeroport. Dupa mine au mai venit vreo 20 de polonezi care mi-au incurcat toate planurile. M-au tinut 3 ore astia de la INS la coada. Tot am incercat sa le reamintesc ca sunt si eu pe acolo, ca polonezii au venit dupa mine, ca vreau sa dau un telefon sau sa ies sa imi anunt prietenii care ma asteptau ca am venit dar mai dureaza, dar nu am rezolvat nimic din toate astea. Intr-un final, cand imi pierdusem orice speranta ca mai ies noaptea aia de acolo, m-a chemat unu’ de la INS si si-a cerut scuze ca s-au amestecat actele si a iesit o incurcatura, dar in 10 minute mi-au pus stampila pe pasaport. O gramada de ciorici (am aflat ca asa li se spune pe acolo, ca sa nu se prinda) prin politie si vama lor, care se miscau in greata sub privirile noastre enervate si obosite. Am iesit de pe aeroport, prietenii mei plecasera, i-am sunat si s-au intors de pe autostrada – plecasera de 10 minute, crezand ca nu am mai prins avionul. I-am facut sa astepte saracii 3 ore, cu 2 copii, dintre care unul de cateva luni. Am ajuns acasa la ei, ne-am cunoscut si noi putin la o masa si la o vorba si apoi la somn… ca a doua zi aveam interviu.

M-am trezit cu noaptea in cap, dupa doar cateva ore de somn, pentru ca dupa ora Romaniei era aproape pranz.
Am plecat la serviciu, impreuna cu prietenul meu (forumist) ( nu il deconspir pentru ca nu i-am cerut permisiunea) care ma recomandase pentru un job la el la firma.
Am plecat din New Jersey cu un autobuz cu care in 30 minute am fost in Midtown Manhattan. De acolo am luat un metrou catre Downtown, firma asta avand sediul pe langa Wallstreet Stock Exchange.
La prima vedere, in comparatie cu Tokyo, New York mi s-a parut gri, vechi si murdar, poate si vremea era de vina (ceata si ploaie). Metroul este chiar jegos, autobuzul cu care am venit din New Jersey in NY e ok.
Am dat interviul vreo 3 ore, discutie cu presedintii firmei, mi-a fost facuta o oferta , aproximativ 20$ pe ora, cu promisiune de crestere dupa 6 luni, fara alte beneficii cum ar fi asigurarea de sanatate. Voiam neaparat sa obtin intoarcerea in Tokyo pentru inca o luna si nu inceperea muncii imediat (asa cum voiau patronii) pentru ca aveam multe treburi de terminat, dat demisia, adus bagaje, plus aplicarea pentru recuperarea unor bani legati de maternitate si pensie. Au fost de acord, asa ca voi incepe noua mea slujba in NY pe 14 februarie.
Dupa interviu am fost cu prietenul meu sa aplic pentru SSN, a durat si acolo 2 ore. Pe 14 ianuarie a fost program de voie, de cunoastere a imprejurimilor in care voi locui din februarie. Am fost la scoala la care e inscrisa fetita prietenilor mei, am inteles parte din sistemul lor scolar, am fost la cumparaturi, mi-am cumparat bilet de avion la Tokyo pentru a doua zi, sambata.
Sambata de dimineata, din nou am deranjat prietenul sa ma duca la aeroport. Dupa controale si in papuci, am inceput zborul spre Los Angeles unde aveam sa schimb avionul. La Los Angeles mi s-a spus ca avionul spre Tokyo este overbooked si ca au nevoie de voluntari care sa plece cu avionul de a doua zi. M-am oferit pentru ca se asigura hotel (cu autobuz care sa te ia si sa te duca la aeroport), mese si un voucher in valoare de 700$ cu care in viitor (expira intr-un an) voi putea cumpara bilet de avion de la American Airlines sau de la alte companii din alianta din care face parte. Am zis ca e o oportunitate care nu merita ratata, sa vad macar o zi LA pe banii altora, mai ales ca noi initial ne deciseseram sa venim in Los Angeles.
Sistemul transportului de la si la aeroportul LAX din LA mi s-a parut foarte bun si usor de folosit. Exista sute de microbuze ale hotelurilor, care te iau si te duc gratis la hotel, iar de acolo exista diverse metode prin care ajungi in punctele de atractie ale orasului. Deci am luat shuttle LAX – hotel, mi-am luat in primire camera, am facut un dus, am fost la lunch care imi fusese oferit gratuit de catre American Airlines si apoi pe unde sa ma plimb? Am luat niste pliante de la hotel, era ora 15, mai aveam destul timp pana seara sa ma duc in oras. Cei de la receptie, mi-au recomandat un mall aflat in apropiere sau Santa Monica la care se ajungea cu autobuzul. Restul punctelor de interes erau cam departe si destul de greu de ajuns la ele fara masina.

De la hotel (Embassy Suites Hotel – nu stiu ce preturi sunt, dar mi-a placut) am luat din nou bus-ul si am ajuns pe LAX, de acolo am schimbat cu un alt autobuz oferit gratuit de aeroport, pana unde vin celelalte autobuze care te duc in oras. Am luat blue bus nr 3, care m-a dus pentru doar 1$ (de fapt 75c, dar nu aveam marunt si soferul nu mi-a mai dat rest) la Santa Monica. (Colorado – intersectie cu 4th street). Din cate am putut vedea, e un fel de Mamaia a noastra, dar sau am ratat ce era important, sau poate faptul ca nu am citit nimic in avans despre asta si nu am stiut unde sa ma duc, dar nu m-a impresionat foarte tare. Am vazut plaja, zona 3rd street promenade, am aflat apoi, citind mai atenta o harta, ca ma puteam duce pe jos spre Venice, dar nu am stiut. Mi-a placut, am intrat si in cateva magazine, m-am mai uitat pe la oamenii care cantau sau faceau diverse jonglerii pe strada in asteptarea a catorva dolari, am mai pierdut timpul pe acolo si apoi spre hotel.
Am luat-o pe jos, in speranta ca mai gasesc ceva interesant pe drum, am mers vreo ora, dar parca orasul era parasit. Chiar ma gandeam de acum ca poate e mai safe sa astept autobuzul, oricum am avut grija sa urmaresc traseul aceluiasi autobuz 3, poate de aia nici nu am mai vazut nimic interesant.
Daca ceea ce am descris mai sus este Los Angeles, sau o parte din el, atunci e destul de ciudat, nu este ceea ce ma asteptam de la un oras. Vremea este superba intr-adevar. Ceea ce nu mi-a placut e ca in mall-uri si nu numai, miroase a prajeala si a mancare de fast food proasta. Am simtit acelasi miros si pe strazile NY-ului. Sunt multe zone care par nelocuite (ceea ce nu cred dupa statistici), totul se intinde pe orizontala, e un lung sir de case, sunt si niste blocuri, mi-au parut mai mult a semana cu hotelurile (vorbesc doar de Santa Monica), cred ca e o zona foarte scumpa.
Din avion, cand am aterizat in LA, am vazut de sus o imensitate de oras, casa langa casa, cu piscinuta ei, am vazut din zbor si downtown-ul cu zgarie-nori, asa cum eram eu obisnuita sa arate un oras.
Ca sa inchei ca e ora 6 30 dimineata (m-am trezit de la 4, ca sunt data peste cap rau de tot cu fusul orar), si la 7 plec la munca, primul impact cu America mi-a placut in general. Pentru cei care vor sa se duca in LA, e o zona frumoasa, in care parca te simti in vacanta si mai relaxat. Cred ca si NY e interesant, astept sa vad din februarie cum ma pot adapta acolo. Voi sta in New Jersey, sa fiu aproape de prietenii mei, nu voi avea masina la inceput, ca se poate si fara, (avantaj eu, ca sunt afoana la condus). O sa ne luam masina dupa ce vor veni sotul si copilul acolo. Intre timp o sa imi iau casa, mobila si altele si in martie sau aprilie voi trage o fuga in tara dupa Gabriel si Mihai.
Sper sa nu fi deranjat pe cineva cu opiniile mele la prima vedere despre NY si LA. A fost ceea ce am putut descoperi in cateva ore, in fiecare si promit sa revin cu amanunte dupa ce aflu mai multe detalii.

Dupa un zbor de inca 12 ore intre LA si Tokyo, am ajuns din nou in Japonia, unde deocamdata ma simt aproape ca acasa, pentru ca stiu obiceiurile locului… cat de cat.

Asa am ocolit aproape trei sferturi din glob intr-o saptamana… Lumea devine din ce in ce mai mica.

Monica