Dorin, Camelia & David - Corpus Christi, TX - 2005

[DorinTe]

La Multi Ani tuturor!

Asa dupa cum probabil ca deja ati aflat, pe data de 23 decembrie 2004 am primit si noi mult asteptatele vize de emigrare in America. Cum a fost? Veti afla citind randurile urmatoare...

22 decembrie 2004
-----------------
Am ajuns in Bucuresti in jurul orei 7, cu rapidul de noapte Timisoara-Bucuresti (la vagon de dormit). Dupa ce mi-am baut "otrava mea de dimineatza" (adica cafeaua) la McDonald's, am plecat cu metroul catre CMU (Centrul Medical Unirea II). Ne-am dat jos la Universitate, si dupa ce am trecut pe langa cladirea cu pricina de vreo doua ori, in final am gasit-o . Am ajuns odata cu doctorita, si desi mai era lume acolo iar noi eram programati putin mai tarziu ne-a luat primii (probabil datorita lui David, copilul nostru de 1 an si 4 luni). Asa cum spun si ceilalti, doctorita este tanara si foarte amabila. In 15 min. eram gata cu totul, mai putin razele la plamani (doar pentru mine ca sotia avea un film mare de la razele facute de ea in octombrie in Japonia, iar David nu a trebuit sa faca raze). Spre bucuria noastra, am scapat toti fara alte vaccine aditionale. Ne-a costat in total 100 EUR si 1.500.000 lei. Pentru cei care nu stiau, se poate plati si in EURO, nu numai in lei. Noi nu stiam, dar avand la noi 100 EUR, am preferat sa platim cu ei si sa pastram leii pentru alte cheltuieli

Pe la 10 am ajuns la Hotel Banat (***), unde am facut telefonic rezervarile cu cateva zile in urma. Afara era un frig cumplit, si am decis, mai mult de dragul lui David, sa mergem la hotel mai devreme. Desi in mod normal ar fi trebuit sa primim camera doar la ora 12, am primit-o imediat ce am ajuns acolo. Desi o camera la hotel este relativ scumpa (aprox 60 USD pe noapte pentru o camera cu doua paturi), recomand hotelul cu toata inima celor care nu au unde sa stea in Bucuresti si dispun de suma necesara. Este la 5 minute de ambasada (mers pe jos) si camerele arata foarte bine.

Pentru ca era frig afara, la raze am mers de unul singur (pe jos). Am ajuns acolo inainte de 12, folosind harta trasata de mana de doamna doctor, si am terminat in 5 minute. Rezultatul se ridica prin curier special de catre Centrul Medical Unirea in jur de ora 14, asa ca trebuie sa mergeti acolo inainde de 13:30 daca vreti sa primiti plicurile cu examenul medical in aceeasi zi.

In final, la 15:45 m-am prezentat la CMU pentru plicurile cu rezultate. Iarasi, doamna doctor a fost foarte amabila, spunandu-mi ca totul este OK, desi o sa vad pe copiile XEROX dupa foaia cu vaccinuri ca e bifata casuta "istoria vaccinurilor incompleta". Mi-a spus sa nu imi fac griji ca vaccinurile nu se dau decat la anumite varste, iar altele (ex. Td) se iau toata viata in mod regulat, deci in mod normal este imposibil sa ai istoria vaccinurilor completa. Specific ca nu am intrebat-o nimic relativ la problema asta, caci stiam cum sta treaba, dar probabil ca au fost inaintea mea altii care s-au panicat si a decis sa le spuna la toti ca sa ii scuteasca de emotii


23 decembrie 2004
-------------------

La 7:30 eram in fata ambasadei SUA. Chiar cand am ajuns noi, erau strigati cei cu loteria, asa ca am intrat direct in ambasada (dupa controlul de la poarta). Pentru ca noi eram singurii cu copil mic, am fost oarecum avantajati in sensul ca am fost chemati primii sa predam actele, si apoi pentru interviu.

Actele le-am predat la ghiseul 6, unde era doamna roscata, care mi s-a parut foarte amabila. Cateva zile dupa interviu am sunat la ambasata pentru o lamurire in legatura cu mentiunea de CRDS de pe pasaport, si am vorbit cu acceasi doamna care m-a recunoscut si a fost iarasi foarte amabila. La predarea actelor, doamna de la ghiseu i-a spus sotiei ca e destul daca predau eu actele, iar ea poate avea grija de copil intre timp (eu eram castigatorul). Nu am avut nici un fel de dificultati cu predarea actelor, avandu-le aranjate in ordinea cunoscuta (original, copie, traducere legalizata).

La suportul financiar am avut doua extrase de cont (unul pe numele meu si unul pentru sotie) totalizand aprox. 23000 USD. Amandoua conturile erau din Japonia. Pentru a demonstra vechimea conturilor si a depunerilor, am mers si cu extrasele pentru aceleasi conturi cu un an in urma (atunci totalizam aprox. 15000 USD). Am mai avut si un AOS, dar era cam mic (37000 USD) pentru ca prietenii nostrii din state au un fel de organizatie nonguvernamentala, deci nu sunt angajati niciunde. La predarea actelor, nu am dat nici un document auxiliar in afara de AOS (adica formularul 1040). Am predat toate dovezile financiare, iar doamna de la ghiseu le-a luat si nu a spus absolut nimic. Nu am fost nici macar intrebat de cati bani dispunem (adica suma celor doua conturi).

Dupa predarea actelor, am fost trimis sa platesc chitanta, iar apoi ne-a spus sa luam loc si sa asteptam. Dupa putin timp am fost chemati sa ne ia amprentele de la degetul aratator (la alt ghiseu), dupa care a urmat o alta asteptare...

Interviul l-am avut cu 2-3 ore mai tarziu, la ghiseul 5, unde a venit un consul (era destul de tanar, cam 30 de ani). Cand am predat actele, am fost intrebat daca vorbesc engleza si am raspuns "da", asa ca eram doar eu si cu consulul. La inceput a venit si sotia cu copilul, dar dupa ce sotia a jurat si a semnat, consulul i-a spus ca sa se duca sa aiba grija de copil si o sa vorbeasca doar cu mine. Deci iarasi am fost la ghiseu singur! Primul lucru care m-a intrebat consulul a fost daca am adus cumva formularul 1040 din partea sponsorului. Am raspuns ca da, l-am scos dintre acte si i l-am dat. L-a luat, a verificat ceva pe un calculator, dupa care a spus ca e OK. (Sa fi avut acces la baza de date cu toate SSN-urile si sa fi verificat asta? Eu am avut impresia ca s-a uitat doar in partea de sus a formularului unde e scris numele si SSN-ul). Consulul avea in fata o foaie de hartie pe care era trecut numele meu si era printata poza mea. Dupa ce a verificat formularul 1040, a taiat ceva ce era scris cu pixul pe acea foaie de hartie si a scris langa "OK". Apoi m-a intrebat inca cateva intebari simple:

- De unde cunoasteti sponsorul? (l-am intalnit in Japonia, unde a stat 6 luni, timp in care am devenit prieteni)
- Aveti de gand sa stati la el cand mergeti in America? (doar 1-2 saptamani, pana inchiriem noi un apartament)
- Unde locuiti in prezent, in Japonia? (da, de 3 ani si jumatate locuim in Japonia)
- Ce ati vrea sa lucrati in USA? (as vrea sa lucrez in "Software Research & Development")
- Cand ati vrea sa plecati in SUA? (prin luna mai)

La fiecare intrebare nota cate ceva pe foaia din fata lui. In final, a scris ceva pe o linie si a scris langa "O.K." Apoi, mi-a spus ca nu mai are nici o intrebare, si daca colegul/colega nu mai are nimic de intrebat o sa ne dea vizele (cred ca se referea la doamna roscata, dar nu sunt sigur, caci el acolo era singur). Am plecat de langa el, iar sotia m-a intampinat cu "si pe mine nu ma intreaba nimic?". "Nu stiu" i-am spus, asa ca am mers cu ea inapoi la ghiseu si l-am intrebat daca vrea sa o intrebe cate ceva si pe ea, la care consulul a zambit si a spus ca el ar vrea sa o intrebe, dar nu mai are ce

In final, dupa o asteptare de inca 2 ore, unul din gardieni a venit la mine si mi-a spus sa imi iau lucrurile si sa cobor la parter (acolo era sotia cu copilul, care intre timp a adormit). La parter ma astepta doamna roscata cu pasapoartele cu vizele si plicurile. Mi-a dat si o foaie de hartie pe o parte in romana in care eram felicitat ca am obtinut viza, iar pe cealalta parte in engleza cu detalii despre cum se obtine SSN-ul.

La ora 12 si un pic, trei oameni fericiti ieseau pe poarta ambasadei SUA: Dorin, Camelia si David.