Eliza - Chicago 2005

[elisa_ch]

Salutare la toata lumea si in special Olimpiei si lui Razvan....doi oameni extraodinari si lui Cristi si sotiei sale(spre rusinea mea nu am retinut numele).

Si acum sa va spun pe scurt cam ce am patit pe data de 8 noiembrie la interviu...La ora 8 dimineata am intrat in ambasada impreuna cu familia Tudor si inca una...dupa o scurta asteptare am predat actele si evident mi s-a spus sa astept din nou...spre surprinderea mea am fost rechemata dupa vreo jumate de ora si mi s-a spus sa revin la ora 11...zis si facut...in tot acest timp familia Tudor (bietii de ei au rabdat de foame ) au ramas in ambasada unde i-am gasit si la intoarcere.Nu dupa mult timp au fost chemati la interviu de unde au iesit super fericiti...OBTINUSERA VISA...Multe felicitari!

Eu am tot asteptat sa fiu strigata dar in zadar. Toti cei pe care ii mai stiam cu interviu la loterie au fost strigati si plecasera. Se facuse deja ora 13 si numele meu tot nu l-am auzit...a venit si pauza de pranz care a durat pana la ora 14. Am mai asteptat o ora si ceva, timp in care am mai intrebat vreo doi ofiteri ce se intampla dar nu m-au lamurit cu nimic.
Pe la vreo 15:45 mi-am facut curaj si m-am dus sa o intreb pe doamna consul ce se intampla. Era, evident foarte mirata ca pana la ora aceea nu vorbise nimeni cu mine. M-a pus sa imi scriu numele pe o hartie dupa care m-a invitat sa iau loc in sala. Nu a durat nici 5 minute si a aparut roscata cu un plic mare si cu un pasaport. M-a invitat afara unde mi-a aratat pasaportul cu viza. Explicatia asteptarii mele a fost ca m-a strigat de ft. ft. . multe ori dar eu nu am raspuns. Sa stai 5 ore pe un scaun si sa astepti ceva pentru care ai sperat de cateva luni bune nu e tocmai placut. Am trecut printr-o groaza de stari emotionale dar in final totul s-a terminat cu bine.
Eu cred ca voi pleca spre Chicago pe la sfarsitul lunii aprilie.

Cam asta e tot...multa bafta in continuare tuturor celor care sunt programati la interviu.

Multe felicitari celor care vor decola spre America!