Slujba mea americana

[Duduka]

Cei care ma cunosc din mesajele postate au sesizat cu siguranta nemultumirea si angoasa care razbatea din randurile mele referitoare la tot ce inseamna munca in aceasta tara. Am fost dintre putinii care l-au inteles pe Chiriac si pe Sorin Andras cand vorbeau cu naduf despre munca pe care o fac, fiindca nu eram decat una de-a lor. Caci, mai bine de cinci ani m-am coborat la a face orice munca, oricat de obositoare, stupida, murdara din dorinta de a fi o buna platnica si a duce o viata cat mai buna.
Primii doi ani au fost agonizanti, slujba dupa slujba, insatisfactie si umilinta, refuzul de a ma cobori la genul de slujbe cu care ma pricopseam.
M-am "afirmat" cu prisosinta in "domeniul" curateniei si industrial, lucrand cu preponderenta schimburi de seara, noapte. Au fost perioade cand viata mea era chiar cu susu'-n jos, cand noptile erau zile si zilele nopti, cand sarbatorile erau zile de lucru si zilele de lucru zile de odihna.
A urmat apoi o liniaritate-o slujba pe care am reusit sa o fac aproape 4 ani, progresand in aceasta perioada de la asamblator schimbul 3 la operator de masini schimbul 1. Poate ca as fi continuat mult si bine sa fac cei aproape 60 km zilnic, sa port(obligatoriu) bocanci cu varful de otel si ochelari de protectie, sa stau uneori in picioare cate 12 ore daca nu ar fi inceput sa se clatine afacerea. Si a inceput somajul...la inceput cateva ore, apoi cateva zile ajungandu-se la saptamani la rand. Pentru cei care nu stiu cum functioneaza somajul...exista somaj temporar si somaj definitiv. Este absolut la discretia angajatorului daca iti reduce orele cate putin sau te trimite sa-ti cauti o alta slujba. Si intr-un caz si in altul, daca reducerea orelor de munca se face independent de vointa ta, esti indreptatit sa colectezi somaj.
Incepand de prin februarie, martie orele mele s-au imputinat, banii si ei si locul lor a fost luat de teama ca voi ajunge in imposibilitatea de a-mi plati notele lunare. In urma cu vreo doua luni, cand am ajuns, prin anumite miscari de trupe din fabrica, din nou la schimbul 3 si asamblare, am decis sa-mi caut un nou loc de munca. De data aceasta hotarata sa nu ma intorc la vechile meserii. Si atunci am cautat ceva in domeniul invatamantului(sunt absolventa de filologie si am lucrat 4 ani ca profesoara in Romania). Si al muncii cu retardati mintal, caci aveam un an de experienta din Romania cu asa ceva. Am trimis multe rezumeuri si cover letters, am fost la job fairs, am lucrat strans cu agentia de forta de munca non-profit a Pennsylvaniei. Primul interviu a aparut la putin timp, a decurs excelent si dupa el prinsesem aripi sigura ca primesc jobul. N-am mai auzit de ei nici pana in ziua de astazi. Si motivul pe care-l banuiesc este acela ca veneam de la un salariu mult prea mare fata de ce mi-ar fi putut oferi ei. Al doilea interviu a fost pentru un job la o casa cu retardati mintal. Cea care m-a intervievat mi-a si spus ca, fiindca am studii superioare, voi incepe ca supervisera si, din felul cum se exprima, eram convinsa ca vom bate palma. A doua zi dupa interviu m-a sunat si m-a intrebat daca sunt interesata. Am avut o mica ezitare si i-am spus...daaaa,DAR as vrea sa vad o astfel de casa. Mi-a raspuns ca nu este nici o problema si mi-a aranjat o vizita la un "home". Asta se intampla in urma cu vreo luna...pe web-siteul unde am aplicat dosarul meu mai apare ca"pending", ceea ce s-ar traduce ceva de genul"luat in considerare", "in lucru", etc. Cauza amanarii sau a respingerii cred ca este acel"dar' din ezitarea mea.
Si a venit si al treilea interviu...cu pila! Prietena mea cea mai buna lucreaza de aproape doi ani intr-o banca si m-a incurajat sa aplic, asigurandu-ma ca va vorbi pentru mine. Zis si facut! Miercuri dimineata interviul, miercuri seara telefonul salvator..."putem sa-ti oferim atat..., esti interesata?" Raspunsul meu a fost afirmativ si m-am trezit cu o functie a carui nume imi va lua ceva timp sa-l invat si care se numeste Consumer Lending Loan Servicing Specialist. Nu ma intrebati ce inseamna si ce presupune fiindca NU am habar. Am fost mereu foarte nepriceputa la tot ce inseamna calcule si cifre si m-am trezit peste noapte specilaista in loanuri.
Inca mai sunt in asteptarea unui raspuns de la un job part-time la care a aplicat si la care am fost deja la 2 interviuri. Un job de consilier pentru femei abuzate.
Am simtit nevoia sa va impartasesc din experienta mea in munca, sa va spun ca, privind in urma la tot ce am facut nu mai simt ca la inceput umilinta, dezarmata, fiindca toata aceasta zbatere m-a facut mai puternica, m-a invatat foarte detaliat ce inseamna aceasta tara si m-a ajutat sa respect si sa privesc cu consideratie orice om care munceste, indiferent de ce face. Si, orice voi face de acum incolo, voi stii sa pretuiesc mai mult un emigrant care munceste cu bratul, care, pe langa sudoarea muncii traieste si drama umilintei, fata de un altul care a avut norocul sa ajunga intr-un birou de cum a pus piciorul in America.
Destul pentru acum...am sa revin cu cateva "tips"-uri legate de interviuri si cu impresii despre noul job.
Sa nu uit...Alex si Lili s-au oferit sa ma ajute cu gasirea unei slujbe in Phila. Gesturi admirabile, venite de la oameni care ma cunosc doar virtual. Mersi mult!