Mara si Adrian - New Jersey - 2004

[Mara]

Programarea la interviu a fost in data de 18 august la ora 8; am ajuns cu bine la consulat, dupa ce era cat pe-aici sa busesc cu Matizul meu un Wolkswagen de Bihor care a oprit prea din scurt (a scapat, la distanta de numai 2 centimetri) – treaba asta se petrecea in fata consulatului si am observat ulterior ca cei din masina venisera si ei tot pentru loterie.
Oricum, am intrat in sala la ora 8 fara 10 minute si trebuie sa va spun ca de-abia am mai gasit doua locuri langa ghiseul 6, acolo unde am sustinut interviul. Imediat cum am intrat in sala, tipa de la ghiseu, doamna & Gabi Szabo &, ne-a chemat sa dam pasapoartele si cele doua randuri de poze (intr-o ureche si din fata) facute cu vreo doua zile inainte la dubita. Dupa aceea, am luat loc in sala si am asteptat sa inceapa interviurile.
A fost inaintea nostra un tanar singur, care stia de forum - in consecinta a avut toate actele puse in ordine si nu a avut nici o problema la interviu si doi tineri, care au fost reprogramati, deoarece ea era insarcinata in 6 luni si nu-si facuse nici un fel de analize. In plus, el a intrebat daca au primit pe fax de la Microsoft o scrisoare de garantie( !?). Nicoleta Draghici a fost, spre surprinderea mea, extrem de cooperanta, le-a explicat forte frumos ca sotia trebuie sa-si faca analizele care sunt obligatorii, fara radiografie insa, iar lui ca scrisoarea de garantie trebuie s-o aduca cu el la intreviu, nu sa fie trimisa prin fax.
Dupa aceea, am urmat noi. Trebuie sa va spun ca eram atat de ingrozita de faptul ca nu mai stiam cum am semnat pe scrisoarea de aplicatie, incat cred ca in momentul acela pulsul imi ajunsese la 220, desi imi mentineam un zambet care nu mai era al meu, ci probabil al calului. In fine, ne-a intrebat daca avem actele complete si in ordinea ceruta in al doilea plic si a zambit chiar foarte larg cand a vazut cat de frumos erau aranjate. Dupa aceea, mi-a aratat scrisoarea de participare (era semnatura mea obisnuita, slava Domnului) si m-a intrebat cate scrisori am trimis si daca am semnat eu. Am raspuns ca una singura si da, eu semnasem. Am primit dupa aceea un post-it pe care m-a rugat sa reproduc semnatura – nu au fost probleme si a scris in check-listul ei de verificare yes.
Apoi, a urmat prezentarea actelor, pe care am facut-o in tandem cu sotul meu – certificat de nastere, casatorie, cazier si apoi livretul lui militar. Acestea au fost toate actele care i-au fost cerute sotului meu, a continuat apoi cu diplomele mele de bac si facultate (mi le-a pastrat pe amandoua) si dovezi ale suportului financiar. La dovezi am avut un affidavit de la cumnatul meu de 130.000 USD, scrisoare de la banca lui in care arata situatia conturilor de savings, extrase de cont ale nostre in valoare totala de 7.000 USD si contractul de casa evaluat la 23.000 USD. Aici sunt mai multe de spus: eu aveam un contract de vanzare-cumparare al casei in care locuiam din anul 2000, dar proprietari eram eu si parintii mei, care au tinut la acea data sa fie si ei trecuti pe actul de vanzare ca sa ma protejeze pe mine de eventual & nemernic & care ar ravni la casa mea – pe atunci nu eram casatorita si nici nu-l cunosteam pe actualul meu sot. Bine-inteles ca parintii mei nu au locuit niciodata in acest apartament. Am mai avut un act de donatie facut cu o luna inainte de interviu, in care parintii mei imi donau jumatatea lor de apartament – ca drept de reintregire a proprietatii si o declaratie notariala din care rezulta ca parintii mei domiciliau de 30 de ani la alta adresa. Sa nu uit si de evaluarea ANEVAR, in care eram trecuta doar eu ca proprietara a apartamentului. Evident ca urmatoarea intrebare a fost : aveti o dovada ca parintii Dvs au facuta mutatia in buletin ? Am scos victorioasa buletinele lor in original, din care rezulta evident alta adresa. Le-a facut o copie si nu a mai avut ce sa spuna. Sfat : daca aveti cazuri asemanatoare, neaparat sa aduceti macar o copie a buletinelor parintilor, deoarece cred ca fara aceasta s-a putea sa nu ia in considerare nimic (cu toata declaratia notariala, care nu cred ca a impresionat-o prea tare). Deoarece noi ne-am casatorit dupa ce am primit primul plic, am mai dat si un album cu poze, vreo 40 la numar, facute inaintea aflarii vestii – erau poze de la logodna, din vacante in tara si in strainatate. Si atat am avut nevoie, a spus ca alte dovezi, daca vor fi necesare, le vom prezenta consulului.
Alte acte pe care le aveam dar nu ni le-a cerut : oferta de munca a sotului meu de la o firma de instalatii din New York, dovezi ale relatiei noastre – contractul + avansul platit la Capsa pentru nunta (era din februarie 2003) si adeverinta de la presedintele de bloc in care scria ca stam impreuna din noiembrie 2002. Dupa aceea, foarte zambitoare, ne-a spus sa luam loc in sala si sa asteptam interviul cu consulul.
Dupa parerea mea, interviul a fost de vreo 100 de ori mai usor decat ne-am asteptat, nu a fost in fapt decat o predare de acte si nu a durat mai mult de 10 minute.
Dupa noi a mai urmat un barbat singur, o familie cu un copil din Republica Moldova pe care au amanat-o deoarece sotului ii expira pasaportul peste trei luni, o familie de tineri fara copii (cei din Wolkswagen pe care era sa-i lovim) si alti doi tineri casatoriti ca si noi dupa primirea plicului si care au avut probleme cu semnatura – ea si-o schimbase in urma casatoriei, dar au primit pana la urma viza. Au mai fost cred vreo doua perechi care nu s-au prezentat.
Am asteptat in sala pana la ora 11,30 cand au inceput interviurile cu consulul. A fost extrem de simplu, noi eram foarte relaxati, ne-a luat amprentele dupa care ne-a pus sa juram ca tot ce scrie in acte este adevarat. M-a mai intrebat cine este sponsorul si ce lucreaza, dupa care ne-a intrebat cum ne-am cunoscut. I-am spus ca eu eram ghid intr-o excursie si el turist, si i-am dat copii dupa vizele noastre din 2001. A fost suficient, ne-a dat inapoi albumul si ne-a intrebat unde au fost facuta pozele acelea frumoase – i-am spus ca in Florenta si Milano si el i-a zis Nicoletei cu satisfactie & I’ve told you so &. Cred ca s-au distrat copios cu pozele noastre, le-a vazut cu totii si se vede ca le-au placut. Asta a fost tot, ne-a spus sa revenim la ora 2,30 pentru vize.
Din cei 8 care au fost la interviu ne-am regasit la ora 2.30 doar 5 : tipul singur care stia de forum, cele doua familii de tineri , o alta familie cu copilul mic si noi.
Sfaturi : sa fiti imbracati la patru ace (de preferat in costum), sa zambiti tot timpul si sa fiti cat mai siguri pe voi, sa nu va pierdeti in fata D-nei Draghici. Pe mine m-a surprins cel mai tare ca a fost foarte cooperanta, chiar si cu cei care nu aveau actele puse in ordine, a zambit tot timpul si n-am vazut deloc in ea persoana descrisa de altii pe forum. Poate ca doar uneori este nervoasa, evident ca fiecare din noi poate avea zile mai proaste, nu stiu ce sa zic.
Era sa uit : se va schimba in curand legea cu privire la timpul de sedere in afara SUA al rezidentilor loteriei : nu va mai fi un an, ci doar 6 luni. Cu alte cuvinte, 6 luni in State, 6 luni in afara, altfel pierzi dreptul de rezidenta.
Noi vom pleca la sora sotului meu in New Jersey peste vreo doua luni, deoarece in perioada sarbatorilor joburile, si asa putine, vor fi si mai putine.
Va multumesc tuturor pentru sfaturi (cu adevarat, daca nu exista forumul nu am fi fost atat de bine pregatiti), doresc succes tuturor celor care vor avea interviul cat si celor care sunt pe picior de plecare.