Dana si Dragos, Philadelphia - 2004

[Dragos]

Salutare Tuturor
Mai intii, uraa, am scapat cu bine de interviu
Si vreau sa spun ca a fost superlejer, insa numai din cauza ca am fost informati si pregatiti pentru acest hop esential.
Am venit in Bucuresti cu o zi inainte si am stat la o ruda care ne-a adus cu masina la interviu, luni 7 iunie dimineata la 7.30. Era deja o coada de vreo cincizeci de persoane. Acestia asteptau la vize turistice sau de student, iar jandarmul ne-a spus sa stam in fata. Am stat si intre timp au venit si alti loteristi. Curios, nu ne-au lasat sa intram inaintea celor cu vize turistice, iar cind ne-au dat in sfirsit drumul, pe la 8.05 ambele sali de asteptare de la et 1 erau full. Am cautat vreun loc pe linga ghiseele 5 si 6, degeaba, locuri ioc. Am mers in partea dreapta, aceasi poveste. In cele din urma am stat in picioare linga balustrada de lemn din salita din dreapta si am asteptat. Intre timp,pe la 8.20 s-a deschis ghiseul 6 si loteristii au inceput sa fie strigati. Intre timp s-au eliberat 3 locuri chiar linga ghiseul cu pricina si am inceput sa steptam acolo. In sfirsit pe la 9.15 ne-a venit rindul. Cu zimbetele protapite pe fete :P si cu o doza maxima de incredere in noi, (desi inimile ne erau cit un purice) am defilat spre ghiseu cu dosarul cu actele in ordinea din plicul 2, cu pasaportul cu pozele facute la dubita in dreapta, cu plicurile cu analize la fiica mea in mina si cu o geanta plina cu documente suplimentare (probe de semnatura, pasaport vechi, permis de conducere, fluturasi dupa leafa sotiei,(ea e platita in USD) pina si un ziar recent cu oferte de apartamente, in caz ca n-o sa ne creada valoarea apartamentului din evaluare). Buna dimineata, i-am adresat Gabrielei Szabo, care ne-a raspuns cu un aer preocupat, care insa nu ne-a descurajat. Mai intii si mai intii ne-a intrebat la ce adresa o sa stam acolo, apo ne-a cerut adresa de pe affidavit, DACA IL AVEM. I-am raspuns ca da, i l-am dat, si a tastat adresa pe computer unde a verificat daca e OK. (cred ca s-a uitat daca nu mai sunt si alte affidavituri date de sponsorul nostru). "Cite aplicatii ati trimis in 2002?", "cine a semnat aici", au fost urmatoarele intrebari puse de Gabi Szabo, aratindu-mi hirtiuta trimisa acu doi ani. I-am raspuns ca eu am semnat si mi-am dat seama ca nu ai cum sa pierzi viza daca ai semnat tu si nu ti-ai modificat semnatura intre timp. Am umplut hirtia data cu mostre de semnatura si nu mi-a mai zis nimic. Apoi am predat actele. Ne-a intrebat in ce ordine sunt si am raspus ca in ordinea ceruta de plicul 2. Vizibil multumita de raspuns ne-a cerut cite un act si noi l-am dat prompt. Dupa ce a ajuns la livretul militar, a terminat cu nevasta-mea si am ramas numai eu. Intre timp ne-a cerut pe rind si plicurile cu analize, le-a deschis pe loc, la sotie i-a spus ca are niste "modificari pulmonare" si o sa vada daca se califica pentru interviu. Desi inima mi-a ramas in git, m-a tinut tare si nu mi-am pierdut :P , mai ales ca stiam de la doctorita super-de -treaba de la Unirea ca nu sint probleme de sanatate.

I-am dat Gabrielei diploma de bac si cea de licenta, apoi actele de pe apartament. Imediat dupa ce imi cerea cite un act, il pregateam pe celalalt. Dupa evaluare, m-a intrebat daca mai am si alte dovezi ale suportului financiar. I-am dat un extras bancar de 5248$ si i-am spus ca-s economiile noastre. In sfirsit, m-a intrebat ce meserie am si cind l-am vazut ultima oara pe sponsor. In sfirsit, poate pentru ca mersese treaba brici hop si intrebarea incuietoare. M-a intrebat de ce am semnat pe pagina a treia a pasaportului, pentru ca acolo nu aveam voie sa semnez. Mi-am amintit ca Garcea de la pasapoarte nu mi-a cerut sa semnez acolo, insa am vazut ca pe nevasta-mea a pus-o sa semneze, pentru ca ea avea semnatura in pagina 3. Apoi, de pe forum, am vazut un caz in care Gabi Szabo i-a zis unui loterist ca pasaportul nu-i valabil pentru ca nu este semnat, asa ca l-am semnat si eu. Ca sa revin, i-am zis ca l-am semnat pur si simplu, fara sa intru in amanunte.
Atunci nu a mai zis nici ea nimic, si m-a trimis sa
platesc. Uitasem sa spun, inainte de predarea actelor ne-a dat formularele din plicul 1 si ne-a pus sa completam la rubrica de cite ori ai fost casatorit inainte, socotindu-se si cazul de fata. Am pus cite un unu si am returnat formularul.
Asadar am achitat 1305 $ si am asteptat linistiti, cu acelasi zimbet pe fata sa ne cheme la interviu. Intre timp am vazut tejgheaua de la casierie reparata si mi-am amintit de povestea unui loterist. In timpul in care am stat pe scaune ne-am pastrat fata senina si zimbitoare cu acelasi sentiment ca sintem supravegheati Nu am asteptat mult, pe la 9.45 am vazut o tipa blonda, frumoasa, de vreo 28 de ani, ca se instaleaza la ghiseul 5. Era
consulitza. Interviul a fost lejer, a avut loc in romana,iar consulitza a fost o draguta. Ne-a intrebat daca o sa locuim la sponsor, daca o sa vindem apartamentul si ce dorim sa facem in State. Apoi a spus catre Nicole Draghici ceva de genul I semm it's everything oK si ne-a umplut de bucurie. Ne-a programat pentru patru dupa amiaza, ne-a spus ca sint ceva probleme cu computerele la procesarea vizelor si am mai avut puterea sa bagam originalele in gentutza cu documente inainte de a iesi cam asa din ambasada: + +

Am asteptat pina la 15.50 cind ne-am intors. In cealalta parte erau vreo
300 de persoane care asteptau vizele turistice. Aici am dat peste unGarcea care nu ne-a lasat sa intram desi i-am spus ca sintem loteristi. Intre timp a iesit dl Stefan cu o cutie de carton plina cu pasapoarte vizate si dupa ce le-a impartit si nu ne-am auzit numele, ne-am re-amintit ca noi ar trebui sa intram orice ar fi din cauza de instructaj pentru vizele permanente. Dupa inca o incercare (esuata) de a intra, la cel de-al treilea "asediu" l-am induplecat pe gardian sa ne lase sa intram, spunindu-i ca trebuie sa primim instructajul, si ca acesta nu poate avea loc afara.
Cind am trecut prin detectorul de metale am avut o surpriza, fata de dimineata aveam ceva monede in buzunar si aparatul a piuit. Le-am lasat si apoi a fost OK. Am asteptat la parter pina la 16.30 cind a venit Nicole Draghici cu vizele nostre+ ale unei doamne din Pitesti si ale unor basarabence. Numai noi acestia trecuseram interviul in acea zi, si vreau sa spun ca fusese ceva lume. Dupa ce ne-a dat mult asteptatele plicuri galbene Nicole ne-a tinut instructajul si ne-a pus sa verificam daca datele sunt corecte. Eu am vazut ca adresa de pe viza era cea pe care o completasem pe formularul din plicul 1, nu cea a sponsorului si am intrebat-o pe Gabi daca aceasta se poate schimba. Ea m-a explicat ca a fost o intreaga nebuneala la procesarea vizelor si era cit pe ce sa nu primim viza in acea zi, deoarece cazuse reteaua de calculatoare.
M-a invatat ce sa zic cind ajungem in US: ca este schimbata adresa deoarece virtualul sponsor la acea data(indicat de mine in plicul 1) s-a mutat la o casa mica si nu ne mai poate primi, motiv pentru care am pus alta adresa, cea a unui var.
Mi s-a parut foarte degajata in acel moment, a raspuns cu promptitudine intrebarilor nostre si basarabencelor si doamnei din Pitesti, si mi s-a parut ca dincolo de masca de femeie rigida si intepata este o tipa de treaba, care nu isi face decit meseria.
Cu vizele in buzunar am repetat figura de dimineata + + si deja ne gindim la zborul spre Philadelphia.


Cine a mai fost la viza pe 7 iunie?
Un tip din Bucuresti, cam de-o seama cu noi (35 ani) care era deja reprogramat pentru ca nu adusese sentinta de divort. A fost din nou reprogramat, pentru ca i-a mai trebuit un act.
Doua basarabence, una din ele avea niste probleme cu tutela copilului, fusesera reprogramate insa au luat viza
Un tip de vreo 26 de ani care a n-a luat viza, cred ca a fost chemat inca o data.
Un cuplu de vreo 55 de ani, din Buzau, tipa cistigatoare, Aveau doi baieti in US, unul loterist, altul plecat cu nu stiu ce viza dar lucra acolo ca medic. Au fost si ei reprogramati, am inteles ca nu aveau probleme cu actele de studii si cu suportul financiar
Doamna din Pitesti care fusese si ea reprogramata de dinainte de Pasti, pentru ca adusese evaluarea unei vile in constructie si i se ceruse sa vina si cu autorizatia de contructie. Ulterior, Nicole Draghici fusese in concediu si a fost programata cu noi odata. A avtu ceva emotii insa a luat viza. A venit ieri singura insa pleaca in US cu sotul si o fetita de 13 ani
Noi
Inca trei cistigatori care au fost strigati insa nu s-au prezentat la interviu.


Asta a fost povestea noastra. Nu inchei inainte de a-i multumi lui Alex, Duducai, Geaninei, Mihaelei si tuturor forumistilor care intretin aceasta minunata realizare care este forumul. Fara el , acum in cel mai bun caz eram reprogramati.
Cred ca cel mai important este sa ai incredere in tine la interviu, sa fii sigur pe tine si atunci viza e a ta.
Cei in fata carora dai interviul nu sint pusi sa te incurce si sa-ti caute nod in papura insa trebuie sa dovedesti ca viza care ti se cuvine o meriti.
In fine nu mai fiti stresati, daca ai actele OK si suportul financiar, nimeni nu are cum sa-ti puna bete in roate.
Succes tuturor si sa va ajute Dumnezeu.

Dana si Dragos, din Iasi.....>Philadelphia