Pitic - Seattle - 2004

[Alex4you]

Am avut interviul pe 27 mai , de la ora 8,00 .
Am primit viza . Suntem bucurosi . Am avut emotii , nu zic nu …
In fapt , totul a durat foarte putin . Asteptarea , numai , te omoara …
Am ajuns in fata ambasadei la 7,30 dimineata si am asteptat vreo 5 minute pana ce am fost invitati sa intram .
Fiind printre primii intrati , am luat loc chiar in fata ghiseelor nr. 5 si nr. 6 . Sala s-a umplut , in scurt timp . Nu doar de loteristi , ci si de studenti care venisera pentru viza pe perioada de vara in SUA , si care erau strigati la alte ghisee , la numarul 1 si la numarul 3 . Loteristi mai erau cam 6 – 7 . Unii singuri , altii cu sotul sau sotia .
Aveam o gramada de acte cu mine : un dosar cu actele cerute in plicul nr. 2 aplicantului principal , “original+copie xerox+traducere legalizata” (invitatia la interviu , cele doua poze facute la dubitza din fata ambasadei , pasaportul , certificatul de nastere , certificatul de casatorie , cazierul , diploma de bacalaureat , dovezi ale suportului material – asta insemnand evaluare la casa , certificat fiscal cum ca nu avem datorii catre bugetul local , extras de carte funciara , contract de vanzare – cumparare pentru casa , situatie financiara semnata de directorul bancii la care aveam deschise conturi la termen , unul in euro si altul in dolari si doua AOS –uri ) un dosar cu actele sotului meu , un altul cu dovezi ale relatiei noastre de mai de mult si un al patrulea cu diverse alte acte care am crezut noi ca ar fi putut sa ne fie cerute . Printre acestea din urma , a fost si pasaportul meu vechi , de dinainte de a-mi schimba numele , si unde semnasem cu vechea semnatura . Pasaport pe care , atentie ! , mi l-a cerut doamna de la ghiseu inainte de toate celelalte acte din primul dosar , chiar dupa ce am dat pasaportul valabil acum. Si pe care nu imi inchipuiam ca ar trebui sa il pun cu mine , daca nu as fi citit aici ca a mai fost cerut si altora .
Am avut doua AOS – uri , unul de la un prieten al nostru pe care il trecusem si pe primele formulare completate si trimise la ei , si celalalt - tot de la un prieten , care a avut un venit anual putin mai mare si de aceea ne-am gandit ca s-ar putea sa ne fie de folos .
Dupa ce ne-am auzit stigati , ne-am ridicat de pe scaune si am mers la ghiseul 6 .
Acolo se afla doamna (sau domnisoara , nu stiu) cunoscuta celor de pe forum sub numele de “Gabi Szabo” . A fost atat de amabila si de binevoitoare , incat am ramas surprinsa : dupa cate auzisem aici de la altii … ea sa fi fost aceea care vorbea malitios , care era uracioasa ? Mie mi s-a parut cu totul altfel . Noi (eu si sotul meu) aveam vocea putin cam “pierita” , daca intelegeti ce vreau sa spun … Aveam emotii . Iar microfonul prin care ne auzea ea , ca si cel prin care o auzeam noi pe ea , avea o defectiune , nu prea functiona bine , trebuia sa repetam , uneori , ceea ce aveam de spus . Era calma , se uita cu atentie la hartiile noastre , si mai punea , din cand in cand , cate o intrebare .
Ne-a mai intrebat cine este sponsorul si de unde il cunoastem noi . Noi am avut doua AOS-uri , dar numai unul a fost luat in considerare , pe motiv ca , citez : “ajunge unul singur , cel de la persoana pe care ati mentionat-o in formularul dumneavoastra , mai demult . Oricum , nu conteaza venitul acestuia , el trebuie doar sa va tina la el in grija vreo 3 luni , pana veti primi actele acolo , in rest … o sa va descurcati singuri” … Si nici macar nu s-a uitat pe celalalt .
La suport material , am avut (si avem, deocamdata) : o casa (a noastra), evaluata la 16.000 euro , un cont de 5.000 USD si unul de 3.000 EUR . Si atat .
Ca si dovezi ale vechimii relatiei noastre … ehe … am avut doua albume mici : unul cu poze de la nunta si unul cu poze facute cand si cand , in timp , o scrisoare din ianuarie 2002 destinata mie si care avea adresa sotului meu pe ea , fiindca de pe atunci stateam la el , si o carte postala din septembrie 2002 trimisa mie de sora mea , de la mare , destinata mie si sotului meu , la adresa unde stam acum .
… Iar dupa ce am terminat de dat toate documentele cerute , ni s-a spus sa asteptam , pe scaun , interviul .
Interviu care a durat cam … 1 minut . In total .
Persoana care se afla indaratul ghiseului nr. 5 , in fata caruia am jurat sa spunem adevarul , era un barbat simpatic , chel si cu ochelari . Nu stiu ce functie avea . Ne-a intrebat pe amandoi daca am mai fost casatoriti si daca avem vreunul din noi copii , si apoi ne-a intrebat de cand ne cunoastem . Vorbea in engleza , tot timpul , iar eu ii raspundeam tot in engleza (sotul meu nu vorbeste engleza , dar intelege totul) . Si , cand am ajuns la “de cand va cunoasteti?” … zic : “Este o poveste mai lunga , o sa v-o spun in romaneste … dar , mai bine , asteptati putin .” Si am deschis albumul cu pozele noastre impreuna , unde se afla o poza facuta la gradinita : sotul meu era pionier , in clasa a treia , iar eu eram soim al patriei (mi se pare ca in grupa mijlocie). Era chiar ceremonia aceea cand eram facuta soim (unii dintre noi o mai tinem minte). Eram amandoi in acea fotografie . Nu stiu cine mi-a facut-o mie atunci si mi-a dat-o , dar precis ca nici nu banuia cat noroc o sa ne aduca … Intamplator am gasit-o acasa la ai mei , dupa ce ne-am cunoscut noi , acu vreo 5 ani . Suntem din aceeasi localitate dar nu ne-am cunoscut decat acum cinci ani , si s-a intamplat sa nu ne casatorim decat in vara trecuta , ceea ce , desigur , din anumite puncte de vedere , ar fi putut sa nasca suspiciuni de genul “casatorie din interes” , ajutata de loteria vizelor .
Am pus mana si i-am aratat domnului cu ochelari : “Uitati , acesta este sotul meu , iar aceasta sunt eu.” A inceput sa rada si a zis : “O.K. , O.K. , veniti la 3,30 dupa viza…”.In rest , aveam cam putine poze facute impreuna , eu si sotul meu … Lui nu ii place sa fie fotografiat . Si , daca nu aveam , probabil ca nu scapam intr-un minut cu tot interviul …
Si apoi , razand , ne-am strans dosarele si hartiile si am iesit din ambasada . Fericiti si usurati . De una din probleme .

Vizita medicala am facut-o la Centrul Medical UNIREA , marti , 25.05. unde , asa cum s-a mai spus aici , sunt niste doamne tare amabile si dragutze .
Ne-a luat sange , ne-a luat tensiunea , ne-a cantarit , ne-a masurat , ne-a intrebat despre bolile copilariei , despre ce probleme de sanatate avem .
Am platit 55$ de persoana examenul medical , eu am mai primit 2 vaccinuri (un antitetanos si , parca , unul antirujeola , sau antirubeola…) care au mai costat 30$ si apoi am facut radiografiile la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament , care ne-au costat , intr-adevar , 200.000 lei / persoana .

Nu stiu acum ce am lasat pe dinafara , orcium , pentru noi a fost aproape o aventura drumul acesta la Bucuresti , mai ales fiindca nu am mai fost , niciunul dintre noi , niciodata acolo …

Daca observa cineva ca mai e ceva de zis … sa-i dea drumul . O sa raspund cu placere .

O sa mergem la Seattle , pentru inceput . Cam prin iulie , daca vom reusi sa gasim bilete de avion .

Trebuie sa le multumesc tuturor celor de aici care au raspuns nelamuririlor mele , nu in ultimul rand lui Alex , care a avut ideea geniala sa dea nastere acestui forum .
Ieri am apucat sa vad ce mult conteaza sa fii informat in legatura cu tot ceea ce inseamna pregatire pentru interviu ...
Dar o sa continui eu si in zilele urmatoare .

Le doresc tuturor care urmeaza sa aibe interviul aceeasi bafta !