Mihaela Ghiza - Philadelphia -2003

[Alex4you]

Ma bucur nespus ca fac parte din cei care isi pot relata povestea interviului aici, pe acest site incredibil… De aceea, prima persoana careia ii multumesc este Alina (non-loterista de pe forum) – ea a fost cea care m-a indrumat aici, cea care m-a intrebat seara de seara daca am citit forumul, si tot ea a fost cea cu care am dezbatut problemele cu care m-am confruntat, care m-a incurajat mereu.
Desigur, sfaturi utile si incurajari am primit continuu si de la alti loteristi, dar cei mai aproape mi-au fost Alex si Cezar… lor sper sa le pot multumi asa cum stiu ca le-ar place: fiind de folos si eu, la randul meu, altor loteristi.
Daca am decis sa mergem in Phila, unde nu cunoastem pe nimeni, desi in New Jersey avem rude apropiate… cred ca asta spune ceva…
Nu in ultimul rand ii multumesc lui Mario, cel care a raspuns atat de prompt cand i-am solicitat AOS, desi nu ne-a vazut niciodata, a mers strict pe incredere… Nu stiu daca fac bine spunand asta, sper doar sa-i ajut pe cei ce pot oferi AOS s-o faca mai usor, se poate si asa… Mario al nostru, este nepotul unei foste colege de serviciu a mamei lui Calin… Este din judetul Olt (iar noi din MM), a plecat din Romania in 2002, va dati deci seama cam care a fost relatia noastra cu el!

Dar sa revin la interviul nostru. Am avut case-number 33651 (chiar ne temeam la un moment dat ca nu vom mai primi programarea), iar interviul a fost in 24 iulie.

Din cele trei clinici unde se pot face analizele am ales Biomedica – ne-am facut programare pentru data de 22 iulie. Voi povesti foarte pe scurt despre aceasta etapa: la ora 8,30 am ajuns la clinica, am primit cate un formular pentru fiecare membru al familiei ( in care a trebuit sa bifam cu DA sau NU diverse boli sau afectiuni pe care le-am avut de-a lungul vietii); apoi ni s-a luat sange pt analize (doar adultilor si copiilor peste 15 ani li se fac aceste analize) si ni s-au facut cate 2 vaccinuri (asta e in functie de lista cu vaccinurile pe care o aduci de la medicul de familie; copilul nostru, de exemplu, a primit un singur vaccin, pentru ca facuse in scoala restul); am fost trimisi apoi la Spitalul de urgenta pentru radiografiile pulmonare ( si aici doar cei peste 15 ani); ne-am intors la clinica seara la ora 19, cand am avut programare la controlul medical general (masurari ale inaltimii, greutatii, tensiunii, verificari a vazului - chestiuni cu adevarat generale). Totul a decurs perfect si trebuie sa subliniez neaparat modul exemplar in care sunt tratati aici oamenii, indiferent de problema cu care vin.
Dupa acel control sumar, am primit cele 3 plicuri sigilate, semn ca totul era O.K.

Ziua care a urmat a trecut foarte greu, am recitit cateva povesti de pe forum, am incercat sa ne imaginam inca o data cum va fi interviul nostru, care ar putea fi intrebarile mai grele ce ni s-ar putea pune… si ne-am pus toate sperantele in faptul ca semnatura de pe scrisoarea de participare era a lui Calin…. De ce? Pentru ca, citind si recitind de atatea ori cum multi loteristi au dat autografe peste autografe, imi incoltise ideea ca s-ar putea sa fi semnat eu in locul lui… Nu mai stiam… totul era vag… Oricum, in acea noapte n-am reusit sa dorm nici o clipa…

In fine, a venit dimineata de 24. Programarea era la ora 9,30. Ne-am imbracat toti 3 elegant, am strans din dinti si am pornit-o spre ambasada. Dar… nu eram eu daca nu mai pateam ceva… pe la etajul 2 imi dau seama ca am pornit-o in … slapi! Nu puteam sa merg asa! M-am intors asadar… Rudele la care ne cazasem au facut ochii mari… voiau sa zica ceva, dar nu-si gaseau cuvintele…. Atunci am explodat eu si le-am zis: nu conteaza ca m-am intors, nu sunt superstitioasa! Afara… vremea tinea cu Calin… era prima data de 4 zile cand era innorat… altfel s-ar fi topit de cald in costum. Am ajuns la ambasada la 8,45. Intentionam sa incercam sa intram pe la 9-9,10… dar n-a fost cazul! La 9 fix am fost invitati inauntru de un gardian ( si ne-am simtit intr-adevar privilegiati ca eram loteristi, vazand marea de oameni ce ramasese afara, la rand). Dupa controlul de rigoare ne-am dus in sala de asteptare unde n-am apucat sa ne dezmeticim prea bine ca ne-am auzit strigati… dar nu la ghiseul 5 sau 6, ci la 4… aici era o doamna simpatica, foarte amabila… ne-a intrebat daca avem actele impreuna sau separat, le aveam separat, insa in ordinea stiuta. Apoi ne-a aratat scrisoarea de participare si ne-a intrebat cine a semnat-o. A fost momentul cel mai dificil… Dar n-a durat mai mult de o clipa: Calin semnase, fara nici un dubiu! Era identica cu semnatura din pasaport – nici nu l-a mai pus sa semneze… Din acel moment, am simtit cum imi cresc aripi… Nu puteau sa ne respinga… doar ne pregatisem cu absolut tot… am tradus si legalizat tot ce-am considerat necesar… acte de studii, carti de munca, dar mai ales contractul prin care cumparasem apartamentul in urma cu 7 ani, contractul prin care l-am vandut in iulie acest an si extrasul de cont… Nu mai era nici un dubiu de unde provine suma de 21.500$ si 3000E… si bine am facut ca le-am tradus, pentru ca am fost intrebati: ”De unde aveti ATATIA bani?” (a accentuat cuvantul „atatia”). Apoi ne-a intrebat daca avem si altceva ca suport financiar… daca nu intreba, n-am fi spus, dar asa… n-am vrut sa riscam… si i-am aratat AOS-ul destul de mic (35.000$), despre care n-a comentat nimic. Apoi a desigilat plicurile de la Biomedica, s-a uitat putin peste ele, pe Calin l-a trimis sa achite cei 435$x3=1305$, iar pe mine si pe Radu ne-a poftit sa luam loc in sala pana cand vom fi chemati la interviul propriu-zis. Am asteptat in jur de 15-20 minute si ne-am auzit strigati de o voce feminina la ghiseul 6 … aici ne astepta o doamna-consul, si nu un domn asa cum stiam noi. N-am idee cum era dl. consul, dar aceasta doamna era o DOAMNA in adevaratul sens al cuvantului… Daca n-as fi stiut ca e un interviu oficial, as fi crezut ca particip la o discutie amicala. Chiar am ras toti 4 de cateva ori… La inceput, cand ne-a pus sa juram, ne-a spus totul in engleza… noi stiam ce se intampla…..dar cum eram emotionati am uitat sa ridicam mana dreapta… insa am zis fiecare DA sau JUR… apoi a repetat in romana… noi am raspuns fie YES, fie I DO… Normal ca a fost comic… Cand ea intreba in engleza, noi raspundeam in romana, cand intreba in romana….. baiguiam cate ceva in engleza ( apropo de asta, sa nu faceti ca noi: ascultati-l pe Alex, invatati engleza din timp! ). Intrebarile pe care ni le-a pus au fost putine si simple:

„ Cand l-ati vazut ultima data pe sponsor?” – Raspuns: „inainte de 89”… texte…

„Cu ce se ocupa sponsorul?” – stiam din AOS si dintr-un mail…

„Ce profesie aveti fiecare?” – asta chiar a fost simplu

„Sponsorul ne va gazdui si va incerca sa ne ajute sa ne gasim un loc de munca la firma unde lucreaza?” – normal ca am zis DA… (ceva de genul asta cred ca are de gand si Alex )

Apoi a glumit cu Radu zicandu-i ca, din pacate, el va trebui sa mearga la scoala…

Toata discutia asta s-a purtat pe 4 voci si-n 2 limbi… nu stiu daca biata de ea a inteles ceva… cert este ca a fost multumita si ca prin vis am auzit formula magica, cea cu ora 4p.m., cand am fost chemati dupa pasapoarte si vize… I-am multumit, ne-a urat noroc si… nu mai stiu cum am ajuns in strada…

Aripile mele erau acum inalte pana la cer… Radeam cu gura pana la urechi… si nu reuseam nicicum sa-mi schimb expresia fetei, desi bietul meu copil ma avertizase cand am ajuns in metrou ca ar fi cazul sa termin cu atata fericire… Calin era insa nervos, agitat… eu nu puteam sa inteleg de ce… lui insa nu-i venea sa creada ca-i adevarat… nu inca… imi spunea sa incetez cu telefoanele (nici nu mai stiu cate am dat… tuturor celor care, cu o zi inainte, ne sunasera sa ne ureze bafta si sa ne spuna ca ne vor tine pumnii si se vor ruga pentru noi… si n-au fost putini!)… sa astept ora 4… daca se vor razgandi cumva? Daca vor descoperi ceva ce n-o sa le convina? Am ras atunci din tot sufletul… si cred ca l-am convins ca asa ceva nu se poate….. Doar n-o sa-si calce cuvantul d-na consul?! Asa ceva e imposibil… Am luat metroul spre gara, ne-am luat bilete la cuseta pentru seara, cand ne-am intors acasa… Simteam cum se misca lumea, cum creste iarba, cum visele noastre prind contur…

Iar dimineata, fiind inca in tren, mi-am amintit cantecul acela… „Acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc…”