Dorina Diaconeasa - Chicago - 2003

[Alex4you]

1998�.

In anul cu pricina a cistigat loteria o colega de servici si buna amica (intre timp s-a americanizat si nu ne mai cunoastem, sper sa n-o patesc si eu�)�In discutiile noastre mereu ii spuneam ca eu precis as cistiga daca as juca pt. ca nu vreau sa plec. Si nu minteam! Niciodata nu mi-a trecut asa ceva prin cap, nu ca n-as fi visat si eu dar n-am indraznit nici sa-mi propun macar asa ceva fiindca noi n-am cistigat nici un leu la loto, Caritas sau mai stiu eu ce! Si totusi....

2001...

Eu sper sa nu va plictisesc, dar daca tot m-am apucat sa scriu, atunci o fac cum vreau si daca vreti cititi, daca nu,treceti direct la�vizita medicala�. Eu am 44 de ani, sotul (Mircea) 45 si avem DOI copii: unul are 22 de ani, celalalt (Cristi) a implinit azi (2 martie) 18. Voi nu stiati decit de cel mic si o sa vedeti de ce...Acum nu mai este nici un secret! Cel mare(Claudiu), toata viata lui a visat sa plece...dar nu oriunde, ci in America. Mereu imi spunea: mama, eu la 27 de ani o sa fiu cetatean american! Eu ii spuneam da, da ... si-l lasam sa viseze (si bine am facut!) Dar el o tinea pe-a lui....In vara lui 2001, impreuna cu prietena lui s-au interesat de niste tabere in SUA... Eu credeam ca glumesc dar ei vorbeau foarte serios. I-am lasat in pace pina a venit vorba de niste dolari pe care trebuia sa-i dau si-atunci am facut sedinta (caci Mircea habar n-avea ce are-n cap fiul lui) sa vedem ce facem? Il sprijinim sau nu? Era vorba de vreo 2000 de dolari(care pina la urma au fost vreo 5, dar nu mai conteaza acum...) si nu puteam sa hotarasc de una singura daca ii dau sau nu banii. Nu vreau sa ma indepartez totusi de subiect (interviul nostru) si sa va fac o introducere asa mare, dar merita sa vedeti cum am ajuns sa jucam la loterie...Am hotarit ca-l ajutam (nu stiu citi parinti ar risca 2000 de dolari, multi ne-au judecat pt.asta...) desi nu am avut mare incredere in reusita lui dar fiindca este un capos (cu cine o semana?) n-am avut incotro si i-am acordat tot sprijinul. A demarat deci treaba cu tabara (printr-o firma din Bucuresti)! Prin septembrie ne zice: sa stiti ca eu trimit si la loterie, din doua trebuie sa iasa una: ori tabara ori loteria! Zis si facut! Listeaza de pe internet niste formulare(3)si le completeaza, apoi ni le baga sub nas si zice: am facut trei(el nu avea 21 de ani si s-a trecut si pe formularul meu si pe al sotului si a facut si pt. el singur unul) pt. ca am mai multe sanse de cistig, semnati si voi aici... Eu eram foarte ocupata atunci si am semnat ca primarul, nici n-am citit iar taica-su a zis: da ma mie sa vezi tu cum ajung portar pe la vreun hotel de lux pe-acolo... Am semnat si-am uitat apoi cu desavirsire...

2002....

Claudiu a-nceput sa primeasca din state tot felul de pliante, instructiuni, invitatii la seminarii...etc. Ma invatasem deja cu plicurile lui .... Prin luna mai (pe 20) cind am venit de la servici, un plic asemanator cu celelalte atirna mai mult pe afara decit prin cutie... Ceva era totusi diferit: scria Diaconeasa Mircea, nu Claudiu. Ei,zic, astia ne instiinteaza acum si pe noi parintii despre ce fel de tabara este vorba, daca ne dam acordul, chestii de-astea...Ajung in casa si-i spun lui Claudiu: vezi c-ai mai primit un plic dar cred ca acum ne instiinteaza pe noi ceva fiindca e pe numele lui taica-tu, si-i arunc plicul din usa. El il prinde si vad cum se schimba la fata si cade pe canapea zicind: tu ai inebunit? Adica? zic eu. Pai tu nu vezi ca e de la KCC? A cistigat tati loteria! A fost rindul meu sa cad... El a vazut imediat cine este expeditorul si stiind unde a trimis plicurile pt. loterie... Noi n-am facut atunci decit sa semnam, nici nu l-am intrebat unde le trimite! Bucurie, surpriza, soc.. l-am sunat pe Mircea la servici sa vina urgent acasa... Ce mai, asa a inceput totul! Problema insa a fost ca am primit doar 3 formulare (pt.sotul, eu si baiatul cel mic). Claudiu (tocmai el !) nu putea pleca cu noi pt. ca implinise intre timp 21 de ani. L-am intrebat ce facem in cazul in care nu reuseste sa plece in tabara? A zis ca ne face pachet si tot ne trimite acolo! Usor de zis pt.el dar nu si pt. noi. Nu stiu daca l-as fi lasat pe el singur aici... Dar Dumnezeu a aranjat in asa fel lucrurile sa ajunga el mai intii acolo. Nu va mai povestesc prin cite a trecut si el pina la plecare. Daca va spun ca prietena lui a plecat in iunie si el abia pe 26 iulie cind mai erau 4 zile pina la expirarea contractului cu tabara cred ca intelegeti ce-a fost in sufletul lui, dar si in al nostru! Abia dupa ce l-am dus la aeroport am inceput sa ne gindim si noi serios la plecarea noastra. Daca pina in luna mai eram siguri de Claudiu ca daca pleaca se si intoarce-era student in anul 3 si vroia sa termine facultatea-acum am stabilit de comun acord ca nu are rost sa mai vina... El a avut viza pina pe 1 noiembrie iar de atunci este ilegal in state.... Noi ne rugam sa avem interviul prin octombrie cind inca era legal acolo, dar n-a fost sa fie asa, deci �belea�mare pe capul nostru! Dar n-a fost singura! Ca sa ajungem la interviu trebuia sa trecem de...

VIZITA MEDICALA....

iar aici... si mai mare belea (asa am crezut eu cel putin)! Intre timp devenisem o mare fana a forumului(dar asta dupa ce l-am batut la cap in particular pe Alex cu problemele mele) si am vazut cam ce probleme avea fiecare... Emotii ca au probleme cu rinichii... ca a avut operatie de apendicita... chestii de astea! Eu ce sa mai zic atunci cind pe hirtiuta mea scria CANCER ? Asta a fost primul nostru hop! Credeam ca din cauza �problemei� (in realitate nu am nimic, doar cind vad hirtia mi-aduc aminte....) mele n-o sa trecem de vizita medicala. Si poate nu va spuneam treaba asta dar ca sa va scutesc pe voi de a va mai face probleme, va spun ca n-a bagat nimeni in seama boala mea (eu una nu i-am dat niciodata importanta dar cunosc mentalitatea celor din jur... numai ca putin imi pasa!). Nu-i intereseaza decit bolile transmisibile asa ca daca va faceti griji pt.aceasta vizita, nu este cazul! Ce poate fi mai rau decit cancerul? (in cazul meu,o durere de masea, dar precis nu ma credeti - e treaba voastra asta!) Eu una n-as putea sa va spun exact ! Mie asta mi-au spus medicii (in 199 ca am, i-am ascultat si-mi vad mai departe de treaba.... Nu dezvolt subiectul dar daca cineva vrea sa cunoasca amanunte, ii stau la dispozitie!
O data vizita medicala luata, raminea problema cu baiatul ramas ilegal in state! Interviul il aveam pe 30 ianuarie...Nu stiam daca sa recunoastem ca baiatul nostru e acolo sau sa nascocim ceva...plauzibil. Am hotarit ca vom spune adevarul, asa ca iata-ne la...

INTERVIU...

Am ajuns pe la 7 la ambasada si fiindca mai era destul timp am mai facut niste poze in dubita din fata ...desi aveam unele bune cu noi, dar am zis sa avem de de rezerva...La ora 8 am intrat si am fost chemati (pe la 8.30) la ghiseul nr.6 (o sa urasc cifra asta!). Aveam hirtiile exact in ordinea ceruta si stiuta de toata lumea acum: original, copie xerox si traducere legalizata. Noi fiind amindoi economisti si hirtiile specialitatea noastra, am zis sa fie si aspectoase asa ca am pus fiecare set in folii A4 ... fapt ce a iritat-o pe d-ra blonda care ne-a spus ca se grabeste, sa le scoatem mai repede si sa i le dam asa cum ni le cere. I le-am prezentat in ordinea ceruta de ea (nu ne-a intrebat nimic, doar ne cerea documentele, pe un ton care insa nu-mi placea de loc, dar o fi si asta o tactica, nu stiu!). Cind a ajuns la poze(le-am dat pe cele avute de acasa)a luat o rigla si le-a masurat. A zis ca se incadreaza in dimensiuni dar ca totusi ar trebui altele. Asa ca le-am scos pe celelalte si n-a mai zis nimic!La suport financiar am aratat: AOS (sot ,sotie) - 50000 & (aici nu stiu exact ce iau in calcul, pt.ca pe AOS mai erau trecute si alte bunuri-apartament de 176 mii$ de ex.cont in banca...etc); certificat fiscal pt. apartamentul nostru-395 mil.; act donatie si mostenire de la parinti + certificatul fiscal de la inca un apartament de 600 mil-care nu ni l-a luat in considerare; cecuri amex 4000$; extras de cont si situatia financiara (nu cu adresa semnata cum scrie in instructiuni)de la BCR-3700$. In afara de actul de donatie respins, n-a comentat nimic. Nu ne-a spus ca n-ar fi suficient... Nu ne-a intrebat practic nimic...a, ba da! Cind a vazut pasapoartele a zis: n-ati fost plecati niciodata? Nu! Cum, nici pina in Ungaria? Nu! Foarte aroganta si foarte suparata...pe viata probabil, ca pe noi n-avea motive! Tot timpul acestui �interviu� scrisoarea de participare cu toate pozele (inclusiv a lui Claudiu) a stat in fata noastra dar nu l-a pus pe Mircea sa semneze ca sa verifice semnatura asa cum am auzit si cum ne asteptam sa ne faca si noua.... Actele toate au fost trecute in revista si noi am respirat usurati ca nu ne-a intrebat nimic de Claudiu, numai ca special (am zis noi) a lasat pt. la urma asta, cind noi eram deja relaxati. Asa ca ne-a intrebat (acea capcana de care va spuneam): daca vindeti apartamentul unde va sta celalalt baiat? N-a intrebat direct, unde este sau ce face? Se astepta probabil la vreo minciuna din partea noastra numai ca noi i-am spus adevarul. Si-apoi tine-te sapuneala ce ne-a tras: pai de ce nu s-a intors? Asa fac toti, pleca si uita sa mai vina... si in timpul asta scria pe hirtia pe care pina atunci tot bifase cite ceva (am vazut cind a scris de J1-viza cu care era plecat Claudiu). Ne-a spus sa asteptam dar noua mai ca ne venea sa plecam... Eram terminati. Ne gindeam acum ca o o sa ne zica americanul: OK, spuneti baiatului sa vina inapoi si apoi va dam viza... ceea ce n-am fi facut pt. nimic in lume. Mircea-mi tot soptea ca nu mai are rost sa continuam, ca el nu se mai duce la ghiseu, ca nu stie ce sa mai spuna... ce mai, au trecut vreo 30min. de cosmar. Apoi ne-a chemat consulul. Foarte politicos ne-a pus sa juram ca spunem adevarul(am vorbit numai romaneste), am semnat formularele toti 3 apoi ne-a dat o hirtie cu ce sa aducem data viitoare: cazierul lui Mircea trebuia refacut(numele mamei lui apare in certificatul lui de nastere CoStantina iar pe cazier era trecut CoNstantina, asa ca au vrut un nou cazier cu S nu cu N,va rog sa retineti asta ca sa vedeti in final...) si ni se cereau form. 1040, W2 si ... business of license de la locurile de munca ale sponsorilor .... Am intrebat daca le putem primi prin fax si mi-a raspuns ca da! Nu ne-a mai intrebat absolut nimic de Claudiu. Am iesit de acolo si am spus ca inca nu este totul pierdut, se merita sa continuam. Acum, ca sa fac o mica paranteza: cred ca ei stiu absolut totul despre noi asa ca daca minteam in privinta lui Claudiu probabil ca nu mai vedeamviza ... N-am vrut sa testam treaba asta, asa ca am riscat un pic, dar a fost bine! Am pierdut in deplasarea asta, acum urma sa ne concentram la cea de...

A DOUA INTREVEDERE...

Ati incercat sa cereti aici cuiva codul fiscal al firmei ? Daca nu, va spun eu ca asa ceva nu se da cu usurinta! Ei, noi trebuia sa obtinem asa ceva din Chicago. Acum nu este cazul sa va speriati si sa credeti ca vi se va cere la fel. Parerea noastra este ca cei de la ambasada stiind ca avem baiatul acolo credeau ca avem niste sponsori fictivi, ca doar romanii sint foarte inventivi... Numai ca sponsorii nostri au fost cit se poate de reali si mai ales OAMENI ! Rar am intilnit asa! Dupa interviu m-am dus la un net din apropiere si i-am spus amicei mele cerintele celor de la ambasada. Pe 31 am primit deja fax cu anexele de la AOS dar nu se vedeau tocmai taxele ... Am scris din nou, a trimis de la alt fax dar iar n-au iesit ..... S-a enervat atunci sponsorita noastra si si-a cumparat fax: au iesit perfect de data asta. In citeva zile mi-au trimis si acele licente (n-a fost tocmai simplu sa-si lamureasca sefii, dar au reusit) astfel ca ne-am reprogramat pt. data de 10 februarie la ora 9.30. Trebuia sa se prezinte doar unul din noi si s-a dus Mircea. Eu am ramas sa astept afara... nu mult, fiindca a iesit imediat cu alta hirtie, alte cerinte: ORI sa ducem taxele sponsorilor nostri din 2002 ORI sa aducem alti sponsori cu taxele pe 2001 si .... business of license, desigur! Au motivat ca nu sint suficiente fondurile sponsorilor si vor sa vada ce au obtinut in 2002! Sanchi! Stiau ca taxele pe 2002 n-aveam de unde sa le scoatem (cele de pe 2001 aveau data de eliberare septembrie 2002, deci cum era sa scoatem in februarie 2003 taxele pe 2002 ?). Si credeau probabil ca vom consulta cartea de telefoane si vom veni cu alti sponsori! S-au inselat! Ce sint eu luptatoare, dar mi-am gasit si un aliat pe masura care nu s-a lasat deloc. S-a enervat bine-nteles dar a facut cerere la expertul lor de la servici pt. eliberarea respectivelor formulare in regim de urgenta. Apoi au refacut si AOS-ul cu noile venituri si s-au dus sa le legalizeze la Consulatul roman din Chicago. In paralel l-am rugat pe Claudiu sa faca urgent rost si de doua oferte de munca pt. a fi siguri ca nu ne vom duce si a patra oara. Si a facut! De la un arab! Legalizate si alea tot la consulat! Toate astea le-am primit in 6 zile prin Prioripost asa ca ne-am programat din nou pt...

A TREIA OARA SI....ULTIMA !

Aici ar trebui sa va povestesc mai multe dar deja am depasit masura cred, asa ca o sa va spun doar ce a facut Mircea de la 9 pina la ora 13.30 in ambasada ... Printre altele a cautat si toaleta ))) ... ca dupa atitea ore ... Deci: la ora 9 s-a prezentat la ghiseul 6 unde l-a primit aceeasi blonda cu intrebarea: gata, ati adus alti sponsori? Mircea i-a spus nu, sint aceiasi dar cu alte taxe, dupa care i-a inminat teancul de hirtii (la form. 1040 aveam mai multe anexe, le-a dat si pe alea, aveau si o situatie cu toate taxele platite in ultimii 5 ani, etc.) I-a spus sa astepte... si asta a facut pina pe la ora 13 cind au plecat consulii la masa. Atunci s-a dus si el sa intrebe ce au de gind cu el? La care blonda i-a raspuns foarte senina: pai nu v-am spus sa reveniti la ora 16 dupa vize? I-o fi spus, dar in gind iar la Mircea n-a functionat telepatia! Doar nu era nebun sa stea acolo atitea ore daca i se spunea de vize... El tot astepta sa-l cheme consulul american ..... Acum a zis ca se duce afara sa astepte ... dar cred ca a avut mustrari de constiinta totusi blonda fiindca i-a spus ca daca tot a stat atita sa mai stea 15 min. ca i le da imediat. Asta a fost ultimul �interviu� si pe la ora 13.40 a iesit cu vizele ... Nu va spun ce am facut eu tot acest timp ca nu mai conteaza. Mi-am pupat sotul cu lacrimi in ochi (eu, el ridea ... cred si eu, el a stat la caldura, eu...) apoi hai sa vedem si noi vizele si.....SURPRIZA ! Ce credeti ca scria pe viza lui Mircea la numele mamei? CoNstantina ... Ce sa mai facem? Am plecat acasa si am dat azi telefon si am cerut cu doamna de la ghiseul 6! Mi-a raspuns o voce foarte amabila si blinda pe care n-o pot asocia de loc chipului stiut ... Si totusi ea era. I-am spus despre problema si stia, dar a zis ca nu are nimic, numele sotului conteaza si seria pasaportului ... Atunci de ce ne-o fi pus sa refacem cazierul???? Nu mai conteaza! I-am multumit frumos si ... asta a fost!

Acum trebuie sa multumesc bunului Dumnezeu pt. toate aceste realizari(cine altcineva le putea rindui asa bine?????), dar si urmatoarelor persoane fara de care nu cred ca mai ajungeam aici: Claudiu in primul rind-lui ii datoram aceasta schimbare din viata noastra; Alex pt. acest forum dar si pt. ca si-a facut timp si mi-a raspuns la toate mailurile (si n-au fost putine!); sponsorilor nostri Dorinela si Nelu, niste oameni nemaipomeniti, fara de care cred ca realizati si voi ca nu stiu cum o scoteam la capat; tuturor celor cu care am corespondat de-a lungul timpului: Pasaroi, Gedeon, Gabi, Bia, Claudia, Adrian, Mihai, Ion, Gigi, Oana, Maria ..... precis imi scapa citeva nume dar sa nu va suparati va rog .... Si in final .... MULT SUCCES tuturor si bine-ar fi sa ne ajutam si acolo asa cum am facut-o aici (pe forum)! Da, dar aici am avut un tatic care ne-a indrumat pasii pe cind acolo ...
Ei, vom vedea, tot el ne-a invatat ca trebuie sa ne descurcam, ca pt. fiecare lacat este o
cheita asa ca n-avem incotro!

Bafta tuturor!

Dorina