Un an de USA

[zarafu]

Luna asta am implinit un an de cand suntem in USA.
Greu dar sigur, ne-am integrat - desi mai avem multe de invatat (de parca daca am fi fost in alta parte ar fi fost altfel).
Am trecut prin saptamanile de asteptare a hartiilor (SSN si Greencard).
Apoi apuca-te sa inveti sa conduci... eu n-am condus in tara, pot sa spun ca am facut afaceri de pe bicicleta - e o poveste lunga a unui freelancer devenit presedintele unei academii.
Am avut unde sa locuim. Mai mult de 6 luni am stat cu niste prieteni care si acum regreta ca nu mai locuim cu ei - dar stiti si voi, intimitatea familiei, basina de la miezul noptii, iesitul in chiloti la frigider - sunt chestiuni pe care nu ti le permiti cand stai cu altcineva chiar daca aveam o casa cat palatul cotroceni, in plus, am vrut sa ne dovedim noua insine ca am prins aripi si chiar daca ne-a fost greu am reusit.
De ziua mea, vara trecuta, am primit primul job (asadar dupa 6 luni) la o companie foarte mare cu un contract temporar (banuti bunicei, nu foarte buni) dar cu un mediu de lucru extrem de placut si prietenos (la aspectul asta aportul si-l aduce politica stricta de lucru a firmei si modul de organizare). Atras de o oferta mai tentanta am intrerupt contractul si am plecat la o firma de oras insa intr-un mediu extrem de ostil - de la parcarea plina de traficanti pana la seful arogant si rasist dar dublu ca salariu. N-am rezistat decat 3 luni M-am intors la prima companie (care m-au primit cu bratele deschise multumita performantelor anterioare) unde sunt si acum si unde am avansat si am venituri pe masura (saptamana care vine voi sustine interviul pentru conversia in angajat permanent). Programul mi l-am facut in mare parte dupa cum am dorit, am timp si de activitati cu familia (sotia asteapta inca un bebe (vom avea in total 3 copii - toti baieti - ghici cine castiga la vot in familie), dar am timp si de afacerea proprie - iar aici, povestea cred ca o ia de la inceput, cu acel freelancer pe care-l vad crescand usor-usor
Per total, eu sunt multumit - sotia e entuziasmata chiar - desi eu inca mai tanjesc dupa febletele mele din tinerete, Austria, Germania, Elvetia

Ne-ar place sa avem mai multe contacte cu romani din zona (Pennsylvania - Allentown, Breinigsville, Reading, Kutztown) - asa ca las aici mesajul si cine e prin zona ne poate cauta [mai intai mesaj privat pe forum].

Mi-ar fi placut sa deschid topicul in "Experientele Loteristilor" dar din motive independente de vointa mea, nu am acces la operatiunea "New Thread" acolo

[bla,bla x3]

Originally Posted by zarafu

Luna asta am implinit un an de cand suntem in USA.
Greu dar sigur, ne-am integrat - desi mai avem multe de invatat (de parca daca am fi fost in alta parte ar fi fost altfel) .......................................
Per total, eu sunt multumit - sotia e entuziasmata chiar - desi eu inca mai tanjesc dupa febletele mele din tinerete, Austria, Germania, Elvetia .........................

Foarte frumos mesajul tau! Mi-a placut partea cu "iesitul in chiloti la frigider" ..... Am stat si noi, la un moment dat, cu niste prieteni (3 luni), si ai mare dreptate: intimitate = 0. Oricat de bine te intelegi, parca tot mai bine singur. Bafta multa si sa va traiasca copiii, desi cu 3 baieti, mi-e mila de sotia ta .

[zarafu]

Multumesc, asemenea!

Bre, sotia mea e fericita cu 3 baieti. Mai nefericit sunt eu care-mi doream o fata - dar am un prieten care-a incercat de 7 ori si-a 8-a oara a reusit - asa ca sunt optimist ))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

[zarafu]

Am uitat sa va povestesc cum a fost prima iesire la restaurant fara prieteni (cand trebuie sa comanzi singur si nu intelegi nimic), cum a fost primul interviu (cand am fost refuzat pe motiv ca as putea sa-i iau afacerea datorita nivelului de pregatire), cum a fost prima amenda (cand am cerut inlocuirea politistului cu un altul mai putin s�s�it), si multe alte peripetii de prima instanta

[monik2]

Originally Posted by zarafu

Am uitat sa va povestesc cum a fost prima iesire la restaurant fara prieteni (cand trebuie sa comanzi singur si nu intelegi nimic), cum a fost primul interviu (cand am fost refuzat pe motiv ca as putea sa-i iau afacerea datorita nivelului de pregatire), cum a fost prima amenda (cand am cerut inlocuirea politistului cu un altul mai putin s�s�it), si multe alte peripetii de prima instanta

Pai zi-ne! Nu ne fierbe.

[ady624]

Originally Posted by bla,bla x3

Foarte frumos mesajul tau! Mi-a placut partea cu "iesitul in chiloti la frigider" ..... Am stat si noi, la un moment dat, cu niste prieteni (3 luni), si ai mare dreptate: intimitate = 0. Oricat de bine te intelegi, parca tot mai bine singur. Bafta multa si sa va traiasca copiii, desi cu 3 baieti, mi-e mila de sotia ta .

Să �nțeleg că eu sunt singurul care nu s-ar supăra dacă partea feminină a cuplului adăpostit la mine-n casă umblă-n pielea goală prin casă?!? Măi să fie, te pomenești că sunt pervers?!


@zarafu - intimitatea �ntr-o casă străină este invers proporțională cu nivelul de cultură/civilizație/demnitate/moralitate al persoanei �n cauză. Moralitate zero, intimitate maximă Altfel spus, te poți scărpina liniștit unde dorești, c�nd dorești, unde dorești (mă refer la locul din casă) Nu e mai bine uneori așa?!

Adrian

[zarafu]

Nu, nu esti pervers, doar ca partea feminina a celuilalt cuplu, daca ar umbla dezbracata n-ati mai fi prieteni, intelegi?

Azi o sa fie peste 60 de grade asa ca iesim sa facem cu ochiul primaverii. Undeva, la vreo 4 mile de casa incepe o rezervatie de marime mica dar cu o placuta si intima vale a unui raulet numai bun de trecut cu piciorul si urmarit pastravul cum face ghidusii printre pietre.

Cand o sa am chef, o sa pun si poze (multi din "generatia" noastra ne au deja in lista pe Facebook si le-au vazut deja), dar sunt convins ca reusesc sa va fac sa doriti sa veniti aici macar din cuvinte.

Insa, daca nu veti avea curaj, pornire din suflet si din muschi si un puternic sentiment de repulsie fata de lene eu zic sa nu visati la nimic.

Citeam zilele trecute niste articole despre studenti cere-au vizitat in scop lucrativ USA si se plangeau de munca depusa, de programul foarte incarcat, de conditiile de cazare sau de mancare. N-as vrea nici sa ii condamn, pentru ca nu le stiu situatia fiecaruia, dar nici n-as vrea sa cad in pacatul compatimirii lor atata vreme cat "un rost pe batatura se face cu bataturi" - cum intelept zicea bunicul.
Repet: daca nu ai curaj si pornire din suflet nu veni aici.

[ady624]

Originally Posted by zarafu

Nu, nu esti pervers, doar ca partea feminina a celuilalt cuplu, daca ar umbla dezbracata n-ati mai fi prieteni, intelegi?

Azi o sa fie peste 60 de grade asa ca iesim sa facem cu ochiul primaverii. Undeva, la vreo 4 mile de casa incepe o rezervatie de marime mica dar cu o placuta si intima vale a unui raulet numai bun de trecut cu piciorul si urmarit pastravul cum face ghidusii printre pietre.

Cand o sa am chef, o sa pun si poze (multi din "generatia" noastra ne au deja in lista pe Facebook si le-au vazut deja), dar sunt convins ca reusesc sa va fac sa doriti sa veniti aici macar din cuvinte.

Insa, daca nu veti avea curaj, pornire din suflet si din muschi si un puternic sentiment de repulsie fata de lene eu zic sa nu visati la nimic.

Citeam zilele trecute niste articole despre studenti cere-au vizitat in scop lucrativ USA si se plangeau de munca depusa, de programul foarte incarcat, de conditiile de cazare sau de mancare. N-as vrea nici sa ii condamn, pentru ca nu le stiu situatia fiecaruia, dar nici n-as vrea sa cad in pacatul compatimirii lor atata vreme cat "un rost pe batatura se face cu bataturi" - cum intelept zicea bunicul.
Repet: daca nu ai curaj si pornire din suflet nu veni aici.

C�nd am venit �n SUA acum 4 ani am stat la un prieten. Bine, ei stăteau o lună, erau plecați c�teva luni, etc. Am stat chiar și singur cu prietena lui pentru c�teva luni, dar nu ne-am permis niciunul chestii d-astea cu chiloți Nu regret nimic.

M-am mutat la casa mea și mi-am adus și soția/copilul �ntre timp și ne e (zic eu) bine. Vrem să ne mutăm la casă (deși știm că e mai scump de �ntreținut) dar �i oferă copilului un loc de joacă �n iarbă, o viață mai puțin statică...

Avea dreptate bunicul tău. Bătr�nii noștri - știu ei ce știu!

Mă bate g�ndul să vin, să știi... Ce ZIP code e acolo?! Să văd c�t fac cu mașina... UPDATE: fix 1200 de mile de casa mea, mă urc acum �n mașină... să mă duc p�nă la un parc aproape de Ploiești LOL (suntem �n RO pentru �ncă o săptăm�nă )

Adrian

[samiaz]

Originally Posted by ady624

Vrem să ne mutăm la casă (deși știm că e mai scump de �ntreținut) dar �i oferă copilului un loc de joacă �n iarbă, o viață mai puțin statică...

Avea dreptate bunicul tău. Bătr�nii noștri - știu ei ce știu!

Eu te sfatuiesc sa te mai gandesti cu casa. Bunicul avea dreptate dar el nu traia in America. Sau pe vremea lui o fi fost altfel. Aici nu umbla copii pe ulite (mai ales daca esti intr-un oras mare)... si cu vecini la casa te vei relationa cand inchid si deschid usa la garaj. Eu nu regret nici un moment ca am lasat naiba casa si m-am mutat in comunitate cu vecini si copii (las minorul de 6 ani sa se joace singur afara din casa). De doi ani de zile un ex vecin, dupa ce se muta la casa (intro zona f. buna) i-si aduce copilul duminica de duminica la noi in complex sa se joace cu restul.

Bafta

[ionix]

Originally Posted by zarafu

Luna asta am implinit un an de cand suntem in USA.
Greu dar sigur, ne-am integrat - desi mai avem multe de invatat (de parca daca am fi fost in alta parte ar fi fost altfel).
Am trecut prin saptamanile de asteptare a hartiilor (SSN si Greencard).
Apoi apuca-te sa inveti sa conduci... eu n-am condus in tara, pot sa spun ca am facut afaceri de pe bicicleta - e o poveste lunga a unui freelancer devenit presedintele unei academii.
Am avut unde sa locuim. Mai mult de 6 luni am stat cu niste prieteni care si acum regreta ca nu mai locuim cu ei - dar stiti si voi, intimitatea familiei, basina de la miezul noptii, iesitul in chiloti la frigider - sunt chestiuni pe care nu ti le permiti cand stai cu altcineva chiar daca aveam o casa cat palatul cotroceni, in plus, am vrut sa ne dovedim noua insine ca am prins aripi si chiar daca ne-a fost greu am reusit.
De ziua mea, vara trecuta, am primit primul job (asadar dupa 6 luni) la o companie foarte mare cu un contract temporar (banuti bunicei, nu foarte buni) dar cu un mediu de lucru extrem de placut si prietenos (la aspectul asta aportul si-l aduce politica stricta de lucru a firmei si modul de organizare). Atras de o oferta mai tentanta am intrerupt contractul si am plecat la o firma de oras insa intr-un mediu extrem de ostil - de la parcarea plina de traficanti pana la seful arogant si rasist dar dublu ca salariu. N-am rezistat decat 3 luni M-am intors la prima companie (care m-au primit cu bratele deschise multumita performantelor anterioare) unde sunt si acum si unde am avansat si am venituri pe masura (saptamana care vine voi sustine interviul pentru conversia in angajat permanent). Programul mi l-am facut in mare parte dupa cum am dorit, am timp si de activitati cu familia (sotia asteapta inca un bebe (vom avea in total 3 copii - toti baieti - ghici cine castiga la vot in familie), dar am timp si de afacerea proprie - iar aici, povestea cred ca o ia de la inceput, cu acel freelancer pe care-l vad crescand usor-usor
Per total, eu sunt multumit - sotia e entuziasmata chiar - desi eu inca mai tanjesc dupa febletele mele din tinerete, Austria, Germania, Elvetia

Ne-ar place sa avem mai multe contacte cu romani din zona (Pennsylvania - Allentown, Breinigsville, Reading, Kutztown) - asa ca las aici mesajul si cine e prin zona ne poate cauta [mai intai mesaj privat pe forum].

Mi-ar fi placut sa deschid topicul in "Experientele Loteristilor" dar din motive independente de vointa mea, nu am acces la operatiunea "New Thread" acolo

... urmeaza "doi ani de USA" ? Ne-ar face placere sa citim continuarea !