Poll: de cate ori ati aplicat pana cand ati si castigat?

[msim]

Este interesant sa avem o statistica pentru aceasta intrebare.

[Crissti]

eu aplic de pe vremea cind se trimitea prin posta, in plic, o scrisorica ticluita de manuta ta ... si cu poze. N-am trimis atunci cind se cereau poze semiprofil. Nu mai stiu de ce. Stiu ca intr-un an plecam intr-o delegatie sau concediu si am lasat plicurile la cumnata-miu sa mi le puna la posta. N-as baga mina in foc ca le-a trimis, dar el asa mi-a spus. Am aplicat in toti anii de cind este electronic - doar ca mi-a fost mai greu cu pozele. Modificari de componenta familie, etc.
Cred ca sunt multi ani, poate zece. Iar anul care m-a facut cistigator se poate sa fi fost ultimul daca nu cistigam. Ma cam saturasem. De aia cred ca nici nu sunt la voi pe forum de mult timp.
Cred ca eram cam invidios pe cei ce cistigau in jurul meu - pe care nici nu stiu de unde sa-i mai iau.
Mult noroc la toata lumea!

[cene]

Eu am castigat din a doua incercare.
Poate sa para aiurea, dar fiindca nu eram sigur ca o sa ajung la interviu, din cauza CN-ului cam marisor, am aplicat si a treia oara. N-am mai avut noroc .

[Gianina]

Eu am aplicat de 8 sau 9 ori iar sotul meu de 6 ori. Pana la urma am castigat eu.
Gianina

[hei_gringo]

noi am castigat in primul an in care am aplicat

[Shrek]

Aplicat prima oara, si asta numai pentru ca era electronic (in primul an cind s-a introdus aplicarea pe net). Si cistigat. Dar cred ca mi-am cam mincat norocul cu cistigul asta.

[danny1ro]

Doamne`ajuta sa am si eu acelasi noroc al incepatorului
multa bafta la toti!

[Jordache]

De pe vremea cand aplicatiile erau trimise prin posta, cred ca era al doilea an de loterie.

[bittersweet]

eu m-am inscris de 2 ori . daca in primul an am fost sigura de reusita , in cel de al 2 lea an nu am mai luat in calcul ca o sansa reala de a schimba ceva in viata mea , aceasta loterie , mai exact am si uitat de ea . ce stiam , era ca tre sa vina un plic, dar nu stiu cum mi-l imaginam , probabil aurit , in nici un caz asa cum e . nu stiam ce e kentucky consular center si primul meu impuls a fost sa arunc plicul intr-un colt al camerei sau chiar la gunoi direct . pt ca aveam si mai am inca o poveste neterminata cu niste taxe din vacante de vara cu work and travel in usa, si periodic trebuie sa mai trimit una alta fara sa fi vazut inca vreun dolarel inapoi. si ma gandeam , uite, iar tre sa mai dau bani pe timbre sa mai trimit ceva cecuri,sau sa-mi pun semnatura pe un vraf de "oare ce semnez eu acum pe astea 20 de pagini ?" , pt 50 de $ sau cat primesc inapoi fara comisionul firmei care calculeaza taxele .sigur acum imi trimit o scrisorica ca mai vor nu stiu ce , sau ca nu mai primesc nimic . si uite asa ma batea gandul sa le las incolo de taxe si sa nu deschid plicul.si totusi m-a manat curiozitatea, si uite ca am facut o poveste aici, dar chiar asa au stat lucrurile .si totusi nimic nu e intamplator cred eu. cand ne dorim ceva cu adevarat ni se intampla, totul e sa recunoastem acel ceva .poate cu totii am ratat alte oferte mult mai bune, doar pt ca nu le-am vazut , pt ca nu au aparut sub forma evidenta a unei scrisori de la kcc .si nu le-am recunoscut.asa ca noroc si fler in continuare tuturor, inclusiv mie

[ChiriacValentin]

A patra oara am cistigat. Cred ca daca nu era Cisco, nu cistigam nici in ziua de azi. Prima data am avut o reactie de respingere, pentru ca de, lucram in firma privata, in IT, si imi faceam socoteala ca e numai o mica chestie de timp pina cind o sa ajung si eu sa cistig ca lumea. Aveam foarte mare incredere in chestia cu firma. Munceam in disperare. 2 luni dupa ce am primit plicul I, am fost asa de obosit ca nu am putut nici macar sa ma concentrez sa citesc si sa completez formularele alea, de fapt unul, de 4 pagini mari, din ce tin eu minte. Pina la urma mi-am luat inima in dinti, si asa obosit si cu dureri permanente de cap din cauza lipsei cronice de somn, am completat si trimis. VUP.
Dar incepuse sa se cam duca la vale, oamenii sa plece in disperare, pina la urma a reusit omul sa isi autodistruga firma (e de vinzare acuma) si sa traga pe dreapta cu 3 case. Omu' (patronu' firmei) mi-a fost si coleg de banca in gimnaziu. Cind am plecat din firma, mi-a tras un sut in fund, la propriu. Si apoi tot el s-a dus in masina, mai incolo si a stat, asa, foooarte suparat. Ce era sa ii mai zic ? Am trecut pe linga masina (alt drum nu era) si dus am fost. Ne-am mai intilnit, dupa vreo o luna jumate si gata. Nu s-a discutat despre sutul in fund. Ci numai despre biletul de avion - el zicea sa imi iau open (data de intoarcere nedefinita) si pina la urma mi-am luat one way. Paaa. Apoi primul meu contact cu America, la aeroportul EWR, cind am deschis usa ca sa ies afara, parca am bagat capul in cuptor. Si mai si ploua torential. Tot aeroportul are aer conditionat dar eu crezusem ca asta e temperatura normala, de afara.