Toronto

[Boema]

5 -15 iunie 2005

Un tren Amtrak pleaca din New York la 7 dimineata si ajunge in Toronto la 7 seara. O mare diferenta intre doua lumi.

Canada mi s-a deschis ca o ceasca de ceai chinezesc, ca o surpriza rara si nebanuita. Plecata cu toate personajele lui Mazo de la Roche staruindu-mi in minte (ce alta imagine despre Canada sa aiba romanul crescut cu Editura Meridiane?) am ales un hostel pe o strada din Toronto ce poarta numele unuia din aceste personaje, intre Chinatown si Kensington. Din superstitie, ca sa-mi poarte noroc. N-ar fi fost nevoie. O lume de un farmec nebun, o curtoazie fata de straini si calatori care lipseste in Statele Unite, o intampinare atat de calduroasa incat rivalizeaza cu cele 40 de grade care sunt afara. O atmosfera perfecta pentru un strain perfect.

Toronto, cu istoria sa plina de loialitate britanica, Toronto, plin de muzee in care nu stii ce este mai seducator si in ce sa te pierzi mai intai, dinozaurii de la parter sau mobila victoriana de la etajul trei, Toronto cu parcurile sale in care te ratacesti de bunavoie, casele istorice in care cutreieri pana la apusul soarelui, restaurantele pline de voie buna cu imensele portii canadiene imposibil de terminat, mai ales daca ai comis imprudenta sa ceri doua feluri, oras generos si fermecator in care poti locui o viata, in care este posibil, ca atatia refugiati din cauza surplusului din Statele Unite, sa-ti iei viata de la capat in aceeasi limba si pe aceeasi nota- cum sa epuizezi imensa rezerva de bunavointa din acest oras? E ca si cum ai incerca sa plimbi intr-o singura zi prin Casa Loma.

[Boema]

In fata patului ireprosabil facut de catre camerista chiar si in acest hostel modest din Kensington, am inteles abia acum de ce in romanul lui de la Roche "Mary Wakefield" guvernanta englezoaica nou-sosita in Ontario se culca in prima seara pe jos, temandu-se ca nu va putea reface asternutul asa cum a fost. Ospitalitatea canadiana este totala, atat de totala incat iti inspira teama ca n-ar fi adevarata, dar ea persista la Toronto, si in ziua urmatoare, si in cele ce urmeaza, pana cand devine convingere si calm. Am intalnit in Ontario un asemenea sentiment al caminului, o asemenea primire a strainului, incat ele reflecta intocmai capodopera orasului, Casa Loma.

Casa Loma inseamna " casa de pe deal". La data constructiei era cea mai mare casa din America de Nord. Este un castel medieval, un vis nebun si subtil cu turnuri, fortificatii si galerii secrete, o betie de lumina alba si calma, odai, parcuri si sere finite ca numar, interminabile in memorie. Casa Loma a apartinut lui Sir Henry si Lady Mary Pellatt pana cand au pierdut-o odata cu tot ce aveau. Sir Henry, un industrias si militar nascut in 1859 in Toronto din parinti britanici, comandantul puscasilor reginei Angliei, a fondat compania de electricitate a orasului in 1883 folosind energia cascadei Niagara, si pe vremea cand detinea monopolul iluminarii orasului si-a construit si o casa care sa-l domine de pe dealuri, cu complicitatea arhitectului canadian E.J. Lennox. Sunt multe trepte de urcat pana la Casa Loma, dar fiecare treapta este una in plus spre umanitate. Nu exista nici o umbra de aroganta la Casa Loma, nici o frantura de ezitare, nici o urma de opulenta, de megalomanie sau de lacomie.

Uluitor cum un castel enorm isi poate pastra intimitatea, cum poate ramane casa, si nu palat. Casa Loma este casa mea, a ta, a lui, casa pe care am pierdut-o fiecare, la licitatie, ca Lady Mary, casa in care am crescut sau ne-am casatorit, casa pe care a trebuit s-o vindem, casa bunicilor ca s-o salvam pe cea a parintilor, sau poate casa de la tara ca s-o salvam pe cea din oras, fiindca nu puteam avea doua case, fiindca plecam, fiindca ne grabeam, fiindca nu mai puteam s-o intretinem, asemenea lui Sir Henry.

Cand patrunzi in Casa Loma simti ca iti apartine de fapt si de drept, ca ai locuit acolo dintotdeauna, intr-un apartament de trei-patru camere de persoana, balcon si baie de zeci de robinete care sa fie orgolios numai ale tale, si ti se pare natural sa te asezi la biroul lui Lady Mary. Casa Loma este in asa fel impartita incat nici un membru al familiei nu imparte nimic cu ceilalti, insa incercarea de a o transforma in hotel, cu o orchestra moderna de jazz, a esuat. O casa e o casa. Exasperata, municipalitatea a intentionat sa demoleze aceasta intreprindere care ameninta sa ruineze orasul asa cum isi ruinase proprietarul, pana cand clubul de caritate Kiwani a preluat-o spre administrare ca monument istoric. Se spune ca Sir Henry a plans cand a aflat ca nu va fi daramata.

Despre Toronto, despre Ontario, am un singur cuvant: inepuizabil. Montreal, Quebec nu m-au atras atat. O imensa replica transoceanica a Parisului, o imensa cultura de banlieue, cu gigantice magazine, coridoare si platforme enorme de metrou suprapuse peste un oras vechi, cu strazi inguste si in panta, catedrale, bijuterii si o franceza aleasa. E frumos la Montreal, ca peste tot in lume. Dar Toronto este alt gen de oras. Genul unde poti sa-ti iei viata de la capat. Ontario, nu o replica a Angliei sau a Statelor Unite, ci o replica independenta si plina de forta la Anglia si la Statele Unite. O alternativa pentru cei care cred ca lumea s-a incheiat, cand ea abia incepe. Toronto, oras inepuizabil, ce adaposteste o casa inepuizabila. Casa Loma.

[adriana_radu]

Foarte frumoasa si foarte sensibila descrierea ta Boema. Nu am fost pe acolo dar m-ai facut sa imi doresc sa vizitez locurile respective.

[Shrek]

Boema, nu mai scrie despre Canada aici!!! Este tara catre care mi-am indreptat gindurile ani de zile si unde mi-a ramas inima, chiar daca tot ce stiu a fost din auzite sau din poze! Acolo vroiam sa ajungem, cind am primit anul trecut plicul care ne-a adus aici...
Sau mai bine mai scrie, ca scrii asa de frumos! Poate ai si poze sa le pui pe forum...
Multumesc!


Simina

[cris2011]

Originally Posted by Shrek

Boema...
.... scrii asa de frumos! Poate ai si poze sa le pui pe forum...
Multumesc!


Simina

poze cu Toronto sau pozele Boemei?

[devaro]

Ma bucur ca va-a placut descrierea orasului si sunt de acord ca merita sa fie vizitat.
Dar ca sa traiesti acolo ca imigrant abia sosit va spun eu ca schimba situatia.O spun din experienta proprie.Ai aceleasi neajunsuri ca si in State minus atitudine fata de imigranti -3 sferturi din oras sunt emigranti-dar gasirea uni job este extrem de dificila fiindca Canada nu are piata muncii si nici salariile din SUA ,asa ca veti gasi imigranti saraci intr-o mai mare masura decat in state.
Cat dspre tine Shreck, uita Canada ca si tara in care sa muncesti-salariile in nursing sunt mult mai mici decat in state si de fapt este greu sa gasesti un job full time fiindca spitalele prefera sa angajeze 2 -3 nurse part time ca sa nu plateasca beneficii(si asta intr-un sistem controlat de stat)>Drept urmare este un exod de nurse catre state unde castiga de 4-5 ori mai mult.Ce sa mai vorbesc de doctori cu foreign credential...
Daca vreti s vedeti cam cum e in Ontario ,Canada cititi cateva mesaje de pe forumurile Canadiene si o sa va faceti o idee.
Sa nu ma intelegeti gresit ,se poate face o situatie si aici dar mult mai greu,chiar si o survival job este greu de obtinut.De obicei iti ia cu 3-4 ani mai mult decat in SUA ca sa ajungi la o situatie multumitoare.E adevarat ca ai asigurare medicala gratuita dar pe de alt parte daca ai nevoie de un specialist stai 2-6 luni in asteptare,la urgente -6 ore asteptare este o norma si nu exista nici o varianta alternativa.
Una peste alta ,am un prieten care a trait in state doi ani si a venit aici in Canada acum vreo 7 ani si care are o situatie cum viseaza oricine care pleaca din Romania.Prietenul asta mi-a spus ca ar pleca maine in SUA daca ar avea norocul sa castige la loterie.

[Shrek]

Multumesc de sfaturi, devaro, dar cine ti-a zis ca sint sau as vrea sa fiu nurse?!? Amprieteni acolo de citiva ani buni si dint f. OK, chiar dca la inceput le-a fost greu, asa cum le este si aici tuturor la inceput. Depinde si de noroc, si de puterea fiecaruia pt. a-si face o situatie pe masura asteptarilor.

Simina

[devaro]

Sorry,
poate memoria ma inseala dar daca imi aduc bine aminte spuneai ca ai lucrat la un cabinet medical o vreme, si la un moment dat faceai referiri la cat de bine se castiga ca nurse in SUA.Oricum nu am vrut sa sugerez nimic cu privire la ce meserie ai vrea sa practici,dar am imporesia ca in Romania erai medic sau ma insel?De fapt o multime de medici lucreaza diferite joburi pana cand reusesc sa-si echivaleze studiile in Canada sau in USA.In orice caz tot ce am vrut sa sugerez este ca indiferent de ce tara vorbim Canada,SUA,Australia sau Noua Zeelanada-tintele predilecte de emigrare- se cade in acelasi pacat ,se lasa o impresie ca e usor sa ajungi la o situatie materiala buna si de cele mai multe ori nu e adevarat.Iti trebuie o serie de ani ca sa iti gasesti o slujba de care sa fi mutumit-material sau profesional,si in Canada dupa ceea ce stiu asta dureaza circa 4-7 ani.Bineinteles ca asta depinde de mai multe variabile -mediu economic,capacitatea ta de adaptare,ce meserie ai,etc. Si refeindu-ma la Canada tot ce vreau sa spun este ca din punct de vedere economic tot mai multe oportunitati sunt in USA,ca numar de joburi, ca si nivel de salalrizare.
Dar probabil ca stii asta dela prietenii tai canadieni toate astea ,eu am fost doar putin surprins de entuziasmul tau cu privire la Canada si vroiam doar sa subliniez faptul ca intotdeauna pajistea vecinului este mai verde. Ups! Asta e valabil si pentru mine....
Uite hai sa cadem de acord ca cel mai bine este acolo unde te simti "realizat" indiferent ce intelege fiecare prin asta.
PS
Daca cumva remarcile mele te-au deranjat te rog sa ma scuzi pentru ca n-am avut intentia asta.

[POGUE MARIA]

Devaro, acum s-a schimbat situatia. Am o prietena in Canada care a terminat scoalal de nurse si a si prins job full time anul trecut la spitatul universitar din Centru. Poate noroc. Insa in SUA stiu clar ca acum nurse-urile sunt angajate part time momentan, poate chiar si la 3 spitale pt a face un 40 de ore.
Ceilalti preteni ai mei din Canada toti sunt bine, zic ca nici nu se simte recesiunea la ei, isi cumpara case acum(cei drept, mi se par scumpe). Ei nu au avut bula imobiliara ca au numai 3-4 banci care nu dau credite la oricine. Job-uri inca sunt.

[pittpa]

Originally Posted by POGUE MARIA

Devaro, acum s-a schimbat situatia. Am o prietena in Canada care a terminat scoalal de nurse si a si prins job full time anul trecut la spitatul universitar din Centru. Poate noroc. Insa in SUA stiu clar ca acum nurse-urile sunt angajate part time momentan, poate chiar si la 3 spitale pt a face un 40 de ore.
Ceilalti preteni ai mei din Canada toti sunt bine, zic ca nici nu se simte recesiunea la ei, isi cumpara case acum(cei drept, mi se par scumpe). Ei nu au avut bula imobiliara ca au numai 3-4 banci care nu dau credite la oricine. Job-uri inca sunt.

D-aia n-au avut boom-ul imobiliar?
Daca tu ai impresia legata de Canada ca e vreun soi de paradis izolat in timp ce exporta 75% din ce produc spre Jesusland (cum ii spuneai in alt topic) si importa 65% tot d-acolo esti cel putin naiva.