19 decembrie - ne-a adus mosul viza

[zorobabel]

A venit mosul mai devreme anul asta. La aproape toata lumea.
Ne-am aranjat actele de luni seara, pentru ca stiam ca dimineata o sa tragem de noi sa ne trezim, mai ales ca in ultima vreme n-am prea apucat sa dormim cu pregatirea actelor.
Dimineata. Ploaie. Frig. Vant. Noi imbracati frumos ca sa facem impresie buna (cand am ajuns la ambasada eram ca dalmatienii). Am facut ce am facut (adica asteptat in trafic in troleu) si am ajuns cu un pic inainte de 8 in fata ambasadei, unde am stat foarte putin si ne-a bagat inauntru, nimerind chiar la prezenta. Incepe programul artistic.
La intrare nu am putut trece neobservati cu cele 8 albume cu poze, a cate 100 de poze fiecare, ba chiar am descoperit ca unul din gardieni era pasionat de fotografie, nu ne mai lasa sa plecam cu intrebari despre poze.
Am gasit un mare numar de loteristi inauntru, cred ca 7 cazuri de loterie(cu tot cu noi):
o familie din Moldova, adica el transnistrean si ea bielorusa, cu 2 copii
un tanar singur
un cuplu tanar (ca noi)
o fata singura din ardeal/banat
o familie cu un copil mic din ardeal/banat
o familie cu un adolescent tot din ardeal/banat
mai era un tanar cu reprogramare probabil, nu am apucat sa vedem ce a facut.

A inceput prost predarea actelor fiind chemata intai familia transnistreana/bielorusa la doamna blonda (care dupa mine nu seamana cu GS). Le lipsea un cazier, nu vorbeau romana, noroc ca stia sotia engleza (cred ca era traducatoare de meserie, din cate am inteles). A iesit mare scandal, a durat mult timp, numai bine sa o sperie pe fata singura ce a urmat dupa ea, mai ales dupa ce a vazut dungile rosii de la nervi pe gatul lui GS. In rest a decurs totul fara incidente.
Ne-am tot amuzat in timpul asta pe seama domnului insarcinat cu ordinea in sala, care era un mic tiran, si speria pe toata lumea asezandu-i unde voia el.
A urmat si randul nostru: ne-am dus la ghiseul 6 cu bratele pline de albume si acte (din care ne-am adus din belsug rezerve), aveam de departe cele mai multe hartoage din sala. Rasuflam usurati cand vedem doamna roscata la ghiseu.
Predam actele in ordinea bine cunoscuta, predau si formularul meu (DS) ca sa aflu ca a venit intre timp la ei si cel trimis de mine la KCC (m-am casatorit dupa plimul plic, sotia fiind castigatoarea) in stare jalnica ce-i drept, asa ca mi l-a luat si pe asta. Ne-a dat radiografiile inapoi. ne-a pus intrebarile clasice: daca ati mai fost casatorit, daca aveti copii, daca si cat ati stat cel mai mult in strainatate, in ce domeniu lucrati, si cam atat imi amintesc. Au urmat dovezile relatiei, care evident nu incapeau pe la ghiseu (8 albume x 100 si un dosar cu aproximativ 100 de pagini de mailuri - le lua o saptamana sa le citeasca), asa ca le-am dat pe la usa din aceeasi sala. Ne-a trimis sa platim (apropo puteau sa includa si ei un sandwich in cei 755 dolari de persoana ), dupa care a chemat-o din nou pe sotie - uitasem si noi si doamna roscata de adresa (care pe formulare era "to be presented at the interview date")
Ne-au luat amprentele. Alte momente unice cu domnul care asigura ordinea, lucru foarte bun de altfel, noroc cu viermuiala de acolo, ca nu te plictisesti la asa o lunga asteptare.
Incep interviurile, care spre surpriza noastra se fac tot la un ghiseu din aceeasi sala. Aici mi-am dat seama ca nu am fost bine pregatit pentru interviu, eu traiam cu impresia ca voi avea o discutie cu consulul intr-o sala mare si goala, cu o masa ovala, e clar ca mi-am pierdut mintile asteptand interviul atatea luni.
Inceput prost - familia transnistreana/bielorusa e prima. E evident ca au urmat multe certuri in rusa si engleza, chiar se enervase si doamna consul la un moment dat. Toata incurcatura venea de la cazierul lipsa al sotiei, car sustinea ca nu il poate lua pentru ca intra fara pasaport in republica moldova, sau ceva in genul asta, totul venea oricum de la problema transnistreana. Dupa mult circ, care s-a perpetuat printre interviurile celorlati a ramas sa sune ambasada in republica moldova sa vada care-i treaba. Pana la urma din nefericire pentru ei, autoritatile din moldova le-au spus ca se poate lua cazierul (desi am inteles ca ea incercase si inainte), asa ca nu au luat viza, dar au spus ca sunt in regula, si ca-si vor lua vizele atunci cand aduce cazierul, asa ca au sanse.
Au luat toti ceilalti vizele.
La noi a fost foarte simplu, comparativ cu ceilalti, am scapat cu foarte putine intrebari , poate si pentru ca nu am avut aos si oferta de munca ci doar bani, cam dublu fata de limita ipotetica. Sotia a vrut sa avem interviul in romana, asa ca doamna consul s-a conformat. Ne-au pus sa juram, cu mana in aer (citisem ceva de o biblie), dupa care ne-au pus sa semnam. Ne-au intrebat:
- clasicele intrebari de mai sus despre copii s.a.
- unde lucram si in ce domeniu
- cand ne-am cunoscut
- daca avem pe cineva in state
- ai cui prieteni sunt - doar atat
- de ce am aplicat la loterie - asta ni s-a parut cea mai tricky
- de cat timp stam impreuna
- daca ne place sa calatorim (aici s-a distrat un pic uitandu-se prin albumele noastre, dar nu ne-a intrebat nimic de nici o poza)
A devenit empatica si zambareata pe parcurs, intrebandu-ne daca ne place muntele si zambind asa...ar fi vrut si ea.
Ni s-a parut ca am avut cel mai usor interviu dintre toti, nu a trebuit sa raspundem ca ceilalti la intrebari de genul:
- de cat timp este x in america
- va gaseste loc de munca
- ce salariu aveti
- de ce ati fost x saptamani in y tara?
- cine v-a facut aplicatia
- si altele, pe care nu mi le mai amintesc la ora asta.
La sfarsit ne-au inapoiat actele si dupa aceea pozele pe la aceeasi usa. Ni le-au adus doamnele blonda si roscata, amuzate (probabil de eforturile pe care trebue sa le faca angajatii ambasadei pentru loteristi - toti nebunii) si amabile. Nu m-ar mira ca de la anul sa puna conditie de maxim doua albume la interviu )
Cred ca daca ai gasit forumul si ai actele in regula ai luat interviul. Am avut noroc ca nu ne-a cerut adeverintele inaltului functionar, nu am putut sa le obtinem, am avut doar extrasele de conturi.
Am parasit ambasada dupa ora 11.
Ne-am intors dupa pasapoarte si plicuri la ora 16, cu mari eforturi si coborat din troleu si mers pe jos - am prins doua blocaje. Ne-a vorbit un pic despre plicuri si vize doamna roscata (ea ne-a inmanat plicurile) si asta a fost tot.
Hooorrraaayyy!