25 oct 2006 Poveste despre viza, viata si moarte�

[Catalin C.]

Povestea noastra incepe cu un sfarsit� sfarsitul vietii tatalui meu ce a venit in trista duminica de 15 octombrie 2006. Interviul il aveam programat pe 19 octombrie, insa in acea zi avea sa fie inmormantarea, asa ca trebuit sa-l reprogramam. Pe data de 16 am sunat la ambasada si am cerut reprogramarea din motive lesne de inteles. Am dorit ca data reprogramarii sa fie cat se poate de repede deoarece aveam totul pregatit si doream sa scapam si de stresul asta cat mai repede posibil. Mi s-a propus data de 25 octombrie care mi-a convenit, asa ca pe 25 la ora 07:50 eram in fata ambasadei impreuna cu sotia (cu care m-am casatorit dupa plicul 1) cautand plicuri galbene si barbati in costum si cravata� I-am gasit grupati pe trotuarul de vizavi foarte veseli � fapt care m-a ajutat si pe mine, dar vizibil emotionati � ceea ce e foarte normal. Mai erau in afara de noi 3 perechi, din care una cu copil si un tip din Arad (imi cer scuze nu i-am retinut numele). Ii salut pe toti, stiu ca unii dintre ei citesc si sunt activi pe forum.
Cu gardienii m-am imprietenit destul de repede deoarece aveam un bagaj destul de consistent si la fiecare verificare trebuia sa stam ceva timp, asa ca aveam ce discuta. In afara de actele necesare la interviu am avut si dovezi ale relatiei care constau in circa 700 de poze stocate in 5 albume, email-uri, felicitari si o copie legalizata a mutatiei de pe buletinul vechi al sotiei � cel de dinainta de casatorie care demonstra ca am locuit impreuna. Eu si sotia eram singurii care avem cate un bagaj de carat. Eu o geanta cu toate actele, albumele foto, etc si sotia un �bagajel� mai mic in burtica � e insarcinata in 7 luni.
Actele ni le-au cerut in ordinea stiuta, totul a decurs normal, amprentarea si incasarea banilor a mers repede. Ceea ce a durat mai mult a fost linistea pana la inceperea interviului propriu-zis cu consulul. Sa fi trecut cam 30 de minute pana a aparut o doamna consul foarte draguta, insa mie mi s-a parut o vesnicie. Era singura la ghiseul 6 si ne chema pe rand. Totul a decurs bine cu cei 3 dinaintea noastra. Si noi ne-am descurcat foarte bine, intrebarile puse nefiind foarte complexe: daca lucrez si unde, cat am salariul (la suportul financiar am avut extras de cont de la BRD de 345 mil + evaluare apartament de 21.000 $), cand ne-am cunoscut, cand ne-am casatorit, daca avem la cine sa stam in SUA, daca pot renunta la servici repede sau sunt legat cu contract de ei, etc. Nu ne-au intrebat de unde avem banii sau de ce vrem sa mergem in state. Totul a durat foarte putin. Ne spus cuvintele minunate: o sa primiti viza, iar la sfarsit a inceput sa ne explice despre variantele pe care le avem cu copilul: una ar fi sa ne dea vizele acum, iar cand se va naste copilul sa anuntam la ambasada si sa ne dea ei o hartie cu care putem lua si copilul in state si a doua ar fi sa luam vizele dupa ce se va naste copilul. In acel moment, dupa atata stres si emotii am hotarat ca ce-i in mana nu-i minciuna si i-am spus doamnei consul ca vrem vizele. Ok� Atunci trebuie sa reveniti la ora 16 pentru vize. Nici o problema!
La ora 16 am intrat din nou in sala unde erau deja ceilalti loteristi si am asteptat. I-au strigat pe toti, unul cate unul, le-au dat vizele, le-au explicat ce trebuie sa faca si sa nu faca si sa le verifice daca totul e in regula. Buuun� dar eu ce fac? Pe mine nu ma striga. Am mai asteptat cam 30 de minute in care am ajuns la agonie si disperare si am hotarat sa ma duc la ghiseu, poate-poate ma va vedea cineva si ma va intreba ce vreau. In sala mai erau 3 persoane, dar pt alt tip de viza. In acel moment a aparut doamna roscata care ne-a luat actele dimineata cu o hartie in mana. �Asta nu e plicul galben, gandesc eu, si nici pasapoartele nu le vad.� Imi zice� va rog sa modificati pe formularul asta (era formularul meu din plicul 1) datele despre sotie. Dupa ce completez imi zice: imediat va aduc si vizele si plicurile. Am trecut de la agonie la extaz� In sfarsit�VIZA!
Acum ma uit la vize si ma minunez, ma bucur si sunt trist. Un ochi rade si unul plange� Asta e viata�
Vrem sa plecam in luna martie in Chicago dupa ce vom face botezul copilului in Romania.
Felicitari tuturor celor dinaintea noastra, mult succes celor ce vor urma. Multumim din suflet forumului, celor care dau sfaturi pertinente, celor care ne-au raspuns la intrebari, celor care si-au facut griji pentru noi si celor care se bucura pt. noi.
ANDREEA SI CATALIN.